Adevarul e acolo, mare si intins, ca un ocean, sau ca un univers..Noi sintem aici..Dar mai facem excursii pe malul oceanului, ca sa simtim cum apa lui ne desteapta simturile..De multe ori preferam sa-i privim intinderile, si sa-l admiram, chiar daca stim ca orizontul acela e limitat de propria noastra capacitate de intelegere..
Azi am fost sa ma plimb pe plaja..Imi place nisipul si marea, cu tot ce reprezinta ea, pentru ca ma face sa visez..E atita libertate si liniste in spatiul asta..Ideile imi vin multe, si unele se aduna ca sa construiasca in mine lumi noi..Ma excita uneori asa de tare, ca imi vine sa construiesc castele de nisip, si sa tin conferintze despre orice doar privind la liniile verticale construite din particule de scoici sau melci, explicind in detaliu evolutia lumii, si evolutia noastra ca fiintze inteligente..Imi vine sa vorbesc despre cosmos, despre galaxii, despre timp, spatziu, si mai ales, despre infinit..Acel infinit care ne urmareste peste tot, si care ne determina prin tot ce e in tot ce e in mintea noastra, cea atit de afectata de natura de muritori..
Facem pasi de visatori pe nisip, care sint stersi de valuri..Facem pasi privind inainte, si cautind cu privirea unele semne ale naturii, care sa ne sugereze raspunsuri la intrebari nepuse..Si ne place sa simtim nisipul, si marea, si aerul, si lumina rasaritului, sau apusului..
De miine imi iau o alta identitate..Ca sa fiu un altul, un altcineva, cu un alt eu, care sa inceapa o alta viata prin lumea asta..Am sa am un alt nume care sa insemne o alta eticheta sub care mintea mea va reconstrui o alta fiintza cu un alt inceput..Vreau sa devin ce imi doresc, si sa imi amintesc uitind de tot..
Pasii pe nisip sint trecatori..Si ramin in urma doar un timp, pina ii spala valurile..
No comments:
Post a Comment