Am lasat timpul sa treaca pe linga mine..Am fost indiferent, asa cum a fost si el cu mine..L-am vazut cind alergind, cind tirindu-se intrebator, cind plutind ca un corp pe un fluviu..Si am simtit ca sint eliberat de el, asa cum am simtit ca m-am eliberat de toate, si de toti..Am lasat timpul sa treaca pe linga mine ca si cum as fi fost nemuritor, pentru ca simteam in mine o infinitate de puteri infinite cu care as fi putut sa fac orice..Dar am preferat sa sfidez timpul..Asta mi s-a parut suprem..
Stiu ca nu sint nemuritor, asta e evident pentru oricine cu o minte normala..Dar am avut senzatia asta, atunci, ca sint si nemuritor, si cel mai bogat, cel mai frumos, si cel mai destept, si care poate orice..Si mi-a placut acel ceva pe care l-am simtit, chiar daca nu eram nimic din tot in realitate, ci doar in mintea mea..Era ca si cum eram stapinul galaxiei, si, din responsabilitate pentru tot, ma comportam generos si manierat ca sa nu-mi jignesc angajatzii..A fost un joc de imaginatzie, dar unul care mi-a schimbat perceptzia, si viziunile asupra lumilor..Stiu ca unii chiar sint stapini peste imperii uriase, si ca sint constientzi de asta, dar eu sint altfel, la mine imperiile mele sint mai umane, si mai de viitor:))
Ce frumoasa si interesanta e viata, cind poti deveni orice iti poti imagina..
No comments:
Post a Comment