Saturday, May 18, 2019

Treceri lichide



Spatiile se incolacesc in jurul traiectoriilor, ca sa le protejeze. Fiintzele au vorbit. Cuvintele s-au eliberat si au construit in jurul lor unde sferice, care s-au marit pina au disparut. Apoi alte unde s-au oprit, si au lasat cuvintele inchise in propriile sfere. Sferele s-au miscat brownian un timp, apoi s-au lipit de traiectorii, si s-au topit, lasind cuvintele legate de un moment, si un timp. Cuvintele au inceput sa alunece de-a lungul firelor, pina s-au ciocnit unele de altele, generind alte unde, care au devenit sfere din ce in ce mai mari, pina s-a reconstruit tot spatiul. E inca intuneric. Pe nava s-au programat citeva zile de toamna, dupa un referendum. Va ploua peste citeva minute. Ies sa ma plimb, fara umbrela, sa-mi aduc aminte de vremurile cind imi placea ploaia, asa cum imi placea sa descopar cum gindesc femeile. Eram in perioada mea de confuzie maxima, hahaha, si cind nu-mi pasa de nimic din jurul meu, pentru ca ajunsesem la niste concluzii filosofice, si imi doream doar sa traiesc, pur si simplu momentele simple ale vietii. Imi era atit de bine atunci, pentru ca indiferentza imi aducea o detasare cosmica, si puteam fi mult mai lucid. Putea sa se intimple orice, si eu sa stau calm, ca si cind as fi stiut tot ce va urma. Poate reintru in starea de atunci, fara sa-mi programez vreun vis. Asta chiar ar fi bine de tot. O premiera absoluta. Ah, si nimeni imprejur sa ma aplaude. Rahat. Nu conteaza, merg inainte, ca trenul timpului, si nu ma las deprimat de schimbarile din mediu. Ce buna e ploaia asta, are in ea toate sperantzele mele de atunci. Sau de acum, ca le-am conservat, cumva. Eu sint el, de atunci, tot un eu mai trecut prin probleme, si mai imbatrinit. Dar as putea sa-mi sterg amintirile urite, si sa redevin fix ce am fost, cumva, aceeasi fiintza de atunci, cu defectele timpului. Desi nu recunosc niciun defect, ca ele mi-au fost date din afara, nu au venit din minele acela. Mai bine sa-mi folosesc imaginatia, si sa ma las dus de val. Sint la un bal mascat, si dansez cu o domnisoara aproape dezbracata. O vrajesc din cuvinte, si ea pare sa ma creada. Sint puternic, o string in bratze, si ea imi spune ca mi s-a strimbat masca. Sint si comic, pentru ca ride. Imi place ca imi urmeaza pasii, ca si cind ar anticipa cum dansez. Eterna intuitzie feminina. Ce arma puternica intuitzia asta, si ce corp fin, si fragil care ma urmareste. Sint un novice. Ea ma simte. Probabil ca anticipeaza toate miscarile mele. Poate stie ce gindesc. Ma poate dirija, din umbra. Sint o papusa care are doar senzatzia ca e libera. Sint pe un drum stiut deja. Desi, daca imi aduc aminte, am liberul arbitru. Fac o rasucire, si ea se impiedica. Hahaha, am ramas, inca omul meu. Sint stabil. Da, imaginatzia asta  are limitele ei. Ce bine e in ploaie. Apa trezeste simturile. Mai am multe de observat, si la care sa ma gindesc. Nu ma poate conturba nimeni. Sint liber. Si mai am un timp inainte, pe care stiu sa-l folosesc.

No comments:

Post a Comment