Pasiunea ca virtute

Se spune ca psihologia o sa dispara. Asta e spus, asa, direct si brutal. Ca Freud, si compania nu mai sint recunoscuti. De fapt, cred ca ea se transforma, pentru ca omul s-a transformat, e cu totul altfel acum, si asta cere o noua abordare. Tot ce a fost inainte e, de fapt, o baza pentru ce urmeaza. PEntru ca natura umana e aceeasi, neschimbata, dintotdeauna. In fine. Cred ca sfaturi psihologice bune putem avea si in urma unor conversatii, in care prietenii sa ne spuna ce simt ei, despre noi. Sau putem sa ne auto-analizam noi insine, cu conditia sa ne reintoarcem in propriul trecut, dupa ce ne-am izolat de influentele dinafara, si am intrat in propriile adincimi. Si, aici, ma judec pe mine, simplu, si direct. Am crescut, m-am format in societatea aia, din vremurile alea, in mentalitatile alea. Am vazut ce inselator e tot, si am facut o selectie ultra-dura la toate cite sa le accept ca valori. Asa m-am format, si asa am continuat. Asta, in schimb, m-a facut sa fiu singur. De ce? Pentru ca totul e un sistem complicat, in care domina ideile depasite, de la tot felul de depasiti. Mi-am propus sa fiu mai realist, si mai aplicat. Sa vad cum, si in ce fel sa-mi gasesc partenera de viata. Asta teoretic, pentru ca, practic, depind de tot felul de situatii, si de noroc, totusi. Pentru mine cazul ideal e ca ea sa fie un om de schimbat idei, si de impulsionat, ca sa ma ajute sa-mi ies din inertzii, daaaaaar un partener egal, care isi cunoaste partea ei de feminitate, si imi recunoaste partea mea de masculinitate, asa cum o fac si eu. Mi se pare aberant ca o femeie sa vrea sa fie dominata, sau ca un barbat sa vrea sa fie dominator. Stiu ca se spune ca se asociaza mai bine un gen dominant, cu unul dominator, ca sa se balanseze, dar eu nu vad cum ar putea sa fie asa. Nu vad de ce doar unul ar trebui sa domine tot timpul. Sigur, sint situatii cind iei friiele in mina, analizezi lucid, si decizi, dar asta cu dreptul de veto al celuilalt (chiar daca n-o cheama Veta). Asa cum sint situatii cind celalalt ia friiele in mina, pentru ca, intr-o relatie, intr-o situatie, cel care domina acel moment e cel mai competent, nu cel mai tare in pumn, sau in clantza. Sintem educati, nu ne lasam dusi de iluzii, sau de prejudecati. Comunicam, spunem ce ne sta pe suflet, nu ascundem, si nu ne izolam ca niste idioti, ca sa-i sarim in spate celuilalt, intr-un moment mai sensibil, sau vulnerabil al lui. Sintem impreuna ca sa ne ajutam, sa facem o echipa impreuna, care sa gaseasca solutii la toate provocarile vietii. Na, si asta, adica gasirea partenerului compatibil tine, se pare, de noroc, ca lumea nu prea pare ca are rabdare, sau educatie suficienta. Mai demult credeam ca pot gasi oricind o partenera, pentru ca am un spirit, si o generozitate, universala. Apoi am vazut ca nu-s asa universal cum credeam, ca mai am si defecte, si unele-altele care nu-s asa de usor de acceptat, pentru ca, parerea mea, ce gaseam erau mai mult oameni care sa vrea sa-mi impuna stilul si ideile lor, ori eu am limite la tolerantza, nu pot chiar asa sa orice, ca nu cred ca nu merit acelsi respect pe care ti-l acord, nu? Bine, calitatile pe care le cautam eu veneau dintr-o educatie, totusi. Una care presupune valori autentice, si o ierarhie corecta. Bine, asta tinind cont si ca am fost format in stiintele reale. Si, tinind cont ca am si eu pasiunile mele. Ma uitam la citeva documentare cu oameni speciali, ca au fost din stiintele exacte, sau din arte. Toti au fost oameni curiosi, si pasionali, care si-au construit cunoasterea pe propriile iubiri pentru lucrurile profunde, si adevarate. Ma regasesc si eu in pasionalitate, si in curiozitate, cred, si de asta vad cu placere lucruri despre ei, pentru ca ii simt, cumva, mult mai aproape decit pe multi altii.