Oamenii sint de mai multe feluri. Cei reali au defecte. Cei ideali nu au defecte, pentru ca ei nu comunica cu realitatea celorlaltzi, ci doar cu a noastra, si sint construiti doar din partzi pozitive. Pe cei ideali i-am construit in minte, ca sa avem ceva la care sa ne raportam, pentru ca cei reali sint prea schimbatori, si au multe defecte. De asta egreu sa ne facem prieteni. Unii reusesc asta, e adevarat, dar astia sint norocosii. Restul isi fac prieteni invizibili, cred, un fel de persoane ideale care ii inteleg, si carora le vorbesc, ca si cind ar sti ca ei exista, dar ca se abtin, pe moment, sa le raspunda. Pe vremea mea nu exista asa ceva, pentru ca era considerat deviant, si riscai cine stie ce catalogari, judecati, ba poate si unele vizite la psihologii de atunci. In fine, eu nu am crezut ca ar putea exista prieteni altfel decit reali. A fost o greseala, evident. Pentru ca mi-a luat un timp sa cunosc oamenii, dupa mintea mea. Nu mai conteaza, ca vremurile alea erau rigide, pentru ca sistemul ala al socialului romanesc era construit blocat din start, si cam fara sperantze. Dar, timpul a trecut, am acumulat informatii despre mine, si despre ceilalti, si am mers pe drumul meu, asa ca fiecare. Viata a continuat ca si pina atunci aruncind spre mine evenimente la care sa ma gindesc, si, care, sa ma formeze. Am fost un spectator activ, cumva. Poate era mai bine sa fiu mai activ, si sa ma declar cistigator din start, si sa actionez asa. In fine, multe erau mai bune daca nu ma lasam influentzat de mediu, dar nu prea am avut de ales. Am zis ca, oricum in viitor lucrurile se vor schimba, si am sa am parte de dreptatea mea. Ceea ce e partial adevarat, ca lumea are mersul ei, si tu trebuie sa inveti sa traiesti cu unele compromisuri pe care esti obligat sa le faci, chiar daca unele ti se par exagerate, pentru ca sint destul de multe lucruri nu prea corecte, pe care sa le accepti. Si totul vine de la unele mintzi patrate, care au o putere de decizie mai mare ca a ta, si, evident ca nu le pasa de tine, asa cum nu le pasa de multi altii, pentru ca asa sint ei. Bun, nu e o tragedie, pina nu te afecteaza, chiar daca si tu cauti sa ramii indiferent la mizeriile lor. Asta e, na, inveti sa treci peste multe, si sa-ti pastrezi optimismul, pina cind se aduna mormane peste mormane de nereusite, care te cam baga intr-o zona noua, pe care nu o cunosteai inainte. Solutia e sa te indirjesti, si sa continui, dar esti om, si iti trebuie un timp de refacere. Dar unii cretini te pun pe ginduri, pentru ca, te intrebi cu ce ai gresit de trebuie sa suporti aberatiile cu care incearca sa te constringa. Ma rog, totul depinde si de contextul istoric, adica de vremuri. Daca tu esti specializat intr-un domeniu, si, pe moment lumea nu are nevoie de tine, ce faci? Te reprofilezi in ce? In fine, ma enerveaza sa mai analizez situatii, si sa-mi zic ca o sa fie bine. Jobul meu e unul de viitor, pentru ca designul e la baza a orice e construit, sau construibil. E o perioada a inventiilor, si inovatiilor, lumea se schimba cu viteza, si totul are nevoie de noi concepte, deci de designuri noi. Problema e ca si aia care finantzeaza sa stie sa-si aleaga oamenii competentzi, si nu pe aia care doar par asa, dar asta se regleaza in timp, pentru ca au si ei de trecut prin niste esecuri, ca sa invete. E inca o perioada de mari transformari, si de multe confuzii, pina se separa lucrurile pe ierarhiile reale. Rabdare, si tutun, si se vor reface echilibrele, cred.
No comments:
Post a Comment