Siruri paralele

Gindurile merg in siruri paralele, care mai repede, care mai incet, care mai sus, care mai aproape. Noi trecem prin ginduri, intram in ele ca in vagoane, stam un timp acolo privind la o fereastra imaginara, care are dincolo un peisaj imaginar. Apoi ne plimbam pe holul gindului-vagon, vedem alte scaune, alte compartimente, alti oameni, care s-au ratacit si ei pe acolo. Unii ne privesc curiosi, altii uimiti, altii nu ne observa. Apoi ajungem la capatul gindului, si sarim in altul, ca sa cautam iar sa ne asezam, si sa mai privim un alt peisaj imaginar. Uneori pare ca peisajul circula contrar directiei vagonului, alteori de jos in sus, alteori ramine fixat. Nu conteaza, pentru ca ce e exterior gindului poate parea absurd uneori. Poate oamenii sint mai interesanti, desi nu poti vorbi cu ei, intr-o lume a existentelor paralele. Se spune ca iubirea ne dirijeaza viata, el e la baza destinului nostru, pentru ca noi sintem intii pasionali, si apoi rationali. Sigur, rationalul poate decide in situatii de circumstanta, si ne poate ajuta sa fim lucizi in anumite situatii. Dar iubirea dinauntru controleaza tot. Mai sint si situatii cind pare ca iubirea nu mai functioneaza, atunci cind esti asediat de indiferentza, sau ura. Se mai intimpla. E greu sa supravietuiesti fara iubire, dar incerci. Poate nu esti singurul. Unii par ca iubesc sa urasca, si asta tot o forma de iubire ar putea fi, desi una devianta. Se spune ca iubirea nu e teoretizabila, ca e pur subiectiva, si fiecare o stie pe a lui, dar nu pe a oricui altcuiva, chiar daca cunoaste bine alti oameni. Ieri mi-am programat un vis in busul de noapte. Orasul iar a stralucit in ploaie. Daca nu ar fi luminile strazilor as vedea stelele, si sus, si jos. Asa ca beculetele de pe panoul de comanda. Sofer e o femeie. Seamana cu cineva. Nu stiu cu cine. Si are, parca, si miscarile cunoscute. Or fi de la aceeasi fiintza, sau e o combinatie de lucruri cunoscute de la oameni diferiti? Se aude doar un uruit usor al motorului, si frina. E statie. S-au deschis usile. Nu a urcat, si nu a coborit nimeni. De ce s-au mai deschis usile? O fi vreun semn. Poate bun.