Altfel de viitor

Chestia e ca tu singur iti rezolvi toate problemele, clar, ca nu-i pasa nimanui de nimic, deci nici de tine. Ba chiar lumea ti-ar trage-o, daca te vede ca esti ranit. Acuma, cum o faci, depinde de cit de inteligent esti, ca fiecare are stilul lui. Poti cauta sa inveti de la altii. Eu nu stiam cum sa apas pedalele masinii, pina cind, mergind cu cineva, am vazut ca la stop omul tinea frina apasata. Atunci am avut o revelatie, ca pot invata privind cum fac altii in situatii diferite. Daca ai, de exemplu, probleme cu unele lucruri nerezolvate, sau ambigue care iti vin din trecutul tau, ce faci? Ce fac psihologii? Te duc in zona aia a amintirilor neplacute, sau chiar dureroase, si te plimba pe acolo pina iti dai seama de cauzele problemelor, dupa care, odata expuse, te lasa pe tine sa te lupti cu ele, fie ca le intelegi, fie ca le asociezi cu altele, sau te iei la trinta cu ele, ca sa le invingi, si sa le poti controla, ca ele vor exista acolo tot timpul, din moment ce ele au determinat atit de multe lucruri din tine. Tu esti doctorul tau, tu iti faci diagnosticul, tu stabilesti tratamentul, tu te observi, tu te vindeci, tu faci tot ce trebuie ca sa te repui pe traiectorie. Sigur, asta cere cunoastere, si actiune bine facuta. Te mai ajuti de oarece alcool, si amintiri frumoase. Dar, fara droguri, si fara prieteni falsi, pentru ca te deturneaza grav. Alcoolul te ametzeste, si te elibereaza, cumva, ca poti intra mai usor in trecutul ala plin de iubire pentru ce chiar a meritat. Cind te duci acolo te reintorci la tinele care erai atunci, cu toate sperantzele si viziunile alea fabuloase, cu ce visai ca se poate intimpla, cu proiectele alea greu incarcate de idealuri care aruncau in aer lumini si caldura si fiintze care iti vorbeau adevaruri mari in limba ta. Bun, e utopic, privind realist, dar pentru tine e fundamental. Acum e bine, ca mi-am revenit. Ce ma ajuta mult e sa ma reintorc pe strazile Galatiului, sa ma plimb prin locurile alea cu atit de multe semnificatii, cel din mintea mea, care nu stiu daca mai seamana cu cel real, totusi, desi, ce mai conteaza, ca lumea se schimba continuu, si ce exista e o imagine prelungita si modificata a ce a fost. Pentru mine e ramas orasul ca potential de stari, si de trairi concentrate. Nu e vechi, nu e nou, e ce am fost eu atunci, cu toate bunele, si relele acelei tineretzi inconstiente. De cind eram mic am fost altfel, cred, in felul meu de a cauta sa inteleg ce e imprejur, eram mai matur, mai plin de cautari, de a trai altfel niste experientze mai profunde. Ii vedeam pe ceilaltzi prea abrutizatzi, prea inlemnitzi in feluri de a fi care imi displaceau. Si cautam sa ii provoc sa fie altfel, sa incerce sa experimenteze lucruri noi. Ce primeam e evident; reactzii disproportzionate, dizgustisme, mizerii de tot felul, venite parca dintr-un iad al necunoasterii proprie lor, pentru ca nu vedeam nimic uman in ele. Si, atunci am invatzat ca lumea e un loc al tuturor posibilitatzilor, in care eu pot deveni, daca reusesc sa trec de barierele construite inainte, de cei cu mintea ingusta. Si asta m-a ambitzionat sa caut sa cunosc cit de mult pot, pentru mine, ca sa-mi satisfac absolut toate curiozitatile. Pentru ca eu chiar sint un om curios, si chiar vreau sa imi satisfac dorintzele ascunse. Nu sint pervers, pentru ca nu sint prost, dar asta nu inseamna ca nu merg pe drumuri pe care unii imbecili le considera perverse. Bai nene, erotismul e o arta, nu e o deviatie pornografica. In erotism corpul e un motiv, o baza de la care pornesti pe un drum al trairilor profunde, si al unor explorari interioare ale senzatziilor care sa te duca spre un altfel de infinit al fiintzei. Folosesti erotismul asta artistic ca sa te descoperi pe tine, de fapt, nu ca sa expui ceva ce exista in eter. In fine, ce mai conteaza, ca, oricum lumea e confuza, si te vineaza in detalii, ca sa te puna la zid si sa te mitralieze. Mi se rupe, si ma lasa fix indiferent ce cred perversii. Pentru ca eu am dreptatea mea proprie, de care ei nu se pot apropia, ca nu-i duce mintea. Bai, dar unii si-au perfectzionat asa de tare atacurile, ca aproape ca ma domina. Au invatzat din filme, cred. Poate de asta ma mai si uit la filme, ca au acolo niste chestii atit de violente ca ramii masca. Ma rog, asta pare venita dintr-o lume paralela. Eu ramin inca in lumea mea, care are si amintiri frumoase, si sperantze infinite pentru un viitor care sa fie altfel, si in care fiintzele sint mai prietenoase.