Fiintze reasamblate

Cind scriu aici ma simt in refacere, pentru ca trebuie sa ma gindesc la ceva, si sa construiesc. E ca si cind ma iau singur de guler, imi dau doua palme si imi strig, in oglinda, ca nu trebuie sa ma las pe tinjala. Stiu ca Tinjala e un nume (hahaha), dar nu la el ma refer, ci la faptul de a nu ma complace intr-un compromis nashpa. Si, de aia scriu, ca sa simt ca gindesc, si sa-mi pastrez antrenamentul. De fapt e si o ambitzie ca sa-mi arat ca pot sa mai fac si altceva decit inginerie, ceva creativ, imagini vii doar din cuvinte. Mintea mea e formata pe logicile abstracte ale stiintzelor exacte, de acolo am pornit pe drumul asta spre cunoastere, si acolo ma regasesc cel mai bine, acolo e "acasa", si calm-comodul acela de inceput. Imi plac provocarile ce vin din probleme, din abordarea lor, pentru ca asta antreneaza intens si imaginatzia. Dar am zis sa merg cu cautarile mai departe, si sa caut sa inteleg si logicile unor alte stiintze. Asta e destul de greu uneori, mai ales, ca, ca sa intelegi trebuie sa cunosti inainte, sa aduni tot felul de informatii, pe care sa le asezi pe tot felul de locuri, si sa vezi cum se conecteaza intre ele. In fine, drumul asta e unul infinit, pentru ca sint foarte multe, si asta cere si determinare, si totul e construit practic de mintea mea, cu datele ei. Am cautat sa pastrez un drum al generalitatzilor, fara sa ma obosesc cu detaliile, recunosc, si de asta, in alte zone nu as putea face performantza. Nu ma compar cu cei care chiar cunosc domeniile lor. Si un elev bun de liceu poate sa ma faca praf la matematicile de liceu, recunosc. Nu sint asa de specializat, cum am zis. Cautarile mele sint in zona cunoasterii de sus a fenomenelor, in a vedea lucrurile importante, si cum sint legate intre ele. Si normal ca, cu cit invat mai mult, cu atit imi dau seama ca am imprejur o lume infinita. Iar eu ma simt mai mic, si mai singur. Asta e, cunoasterea e geloasa, si nu prea vrea sa ma imparta cu altcineva. Uneori lumea, cind invata ceva, incepe sa se dea mare. Eu, incep sa ma dau din ce in ce mai mic, hahaha, ca asta devin eu, de fapt. Dar, dincolo de orice, cunoasterea asta, iti da stabilitate, si devii mult mai sigur pe tine, cind descoperi atitea. Sigur, dai si de zone instabile, mai ales cele legate de fiintza umana; acolo e ambiguu, pentru ca sint schimbari multe, si haotice, si te cam confuzeaza, dar cauti metode ca sa iesi, cumva, din labirint, si revii, cumva, cam naucit, e adevarat, la lumina. Te recompui, si reiei drumul, chiar daca pari cam dezarticulat, la inceput. Pentru ca orice intilnire cu o alta logica e un impact, care te cam desface in bucati, care mai mari, care mai mici, care schimbate, si care trebuie sa se potriveasca intre ele, la reconstructia fiintzei. Ma rog, totul e teoretic, pentru ca, practic, iti trebuie cunostintze de asamblor cu experientza. Aici ingineria te ajuta, pentru ca poti reconstrui din piese, masinaria, ca in reverse engineering, model chinezesc, hahaha. Na, asta e cu omul care invatza, trece prin etape, si se reinventeaza, intr-un fel. Pentru ca ce a fost e schimbat, si ce va deveni nu se stie niciodata. Lumea dimprejur se schimba continuu, si noi o urmam.