Lumea e un cimp de batalie, in care toti se lupta cu toti. In care adevarul e ascuns in suflete. Si noi mai fugim de ceilalti, asa cum mai fugim de noi, ca sa incercam sa ne cautam iar, si ca sa ne redescoperim in vreun artefact uitat. Pentru ca noi ne reintilnim cu noi in foarte rare ocazii, in care ne si bucuram de fericirile regasite. Atunci cind ne vedem fix asa cum sintem, in acele oglinzi ale unor trecuturi, sau ale unor celorlaltzi. Ceva vine, ceva trece, si noi sintem prinsi in mijlocul atitor evenimente, de nu mai stim ce sa declaram ca sintem, sau, putem fi. Noi, aici. Si spunem ca am trait, si, pe baza trecuturilor ne-am construit niste idealuri. Dupa care luam o pauza in gindire, si incepem sa refacem, din bucati de trecut, baze de pornit spre viitor. Ca si cind am putut depasi usor ce a fost, si, asa, fara regrete, putem porni spre un inimaginabil viitor. Noi, cei care am fost, si care vom deveni ce vom deveni, dupa legile scrise, sau nescrise ale evolutiei posibile. In fine, noi sintem oamenii de acum, si, sintem ai unui viitor posibil in masura in care putem anticipa ce ni se va intimpla. Daca vom putea asta, pentru ca ce ne imaginam e ce putem imagina, avind datele de acum..Pentru ca, poate ca viitorul va arata cu totul altfel. Poate va trebui sa ne reevaluam complet, si sa re-devenim cu totul altzii, ca sa ne adaptam unei lumi care evolueaza incredibil de repede. Drumurile noastre sint de fapt deschideri printre lumile posibile. Drumuri alese de noi, ca sa ne reprezinte, printre tot ce ne ofera lumile.. Si noi, cei singuri parcurgem tot, ca ne demonstram fiintzei ca putem sa devenim ce am anticipat, pe cont propriu, si fara vreun ajutor de la nimeni. Noi, cu noi, ca si cind am sti ca niciun trecut, si niciun viitor nu ne va fi afectat, vreodata, fiintza noastra eterna..
No comments:
Post a Comment