Fiintza Pif

Asa era totul. Eu, fata in fata cu un mister. E normal, in viata ni se intimpla asta tot timpul. Nu e ca si cum nu ne-am fi asteptat sa fim loviti de tot felul de situatii. Dar chestia asta cu misterul a fost ceva ce ne-a urmarit continuu, si ne-a facut atit de vulnerabili, pina la a ne simti copii, si mici, comparativ cu tot ce ne era imprejur. Dar, sa ne revenim, totusi, pentru ca plecasem de la o situatie data, aceea de a fi noi insine, in raport cu fericirea, iar asta cu examenele era o varianta. Pentru ca, o alta fericire era cea legata de calatorii, de drumuri posibile pe axa vietzii. De cind eram mic, ai mei m-au trimis sa invatz limba germana, ca prima limba in scoala, in tot felul de variante. Am trait cu sashii, ba in  Harman, ba in Mediasch, unde am vorbit intr-o limba germana aproximativa, pentru ca ei ei vorbesc in dialect, na. PEntru HArman eram prea mic, dar pentru Mediasch aveam deja felul meu de a fi. Si am fost de doua, sau de mai multe ori acolo, cu ei, singur, ca sa-i descopar, in vacantze. Pe ei taica-meu ii descoperise in vacantzele de la Eforie Nord. Familia Weber, el sofer, si ea casnica, Martin era el, omul care conducea un Opel, care avea o casa pe strada Viilor. Viata cu ei a fost fabuloasa, mai ales ca aveau rude in Germania de West, si trimiteau tot timpul tot felul de chestii, de la sapunuri, samponuri, sau gume de mestecat incredibil de frumos mirositoare. Imi placea enorm sa fiu asa cum erau ei, si sa-mi doresc sa le vizitez, cindva, locurile. Intre timp am vazut Germania de Est, si o familie a unui chirurg care avea rude in west, in calatoriile prin Europa accesibila, dar asta a fost ca un bonus. Si am vazut, si prin ei, cum e adevarata lume libera, si ce chestii incredibile face ea. La liceu mai vazusem reviste Otto, plus alte chestii la Europa Libera. Pe linga cite altele de la video, care devenise atit de liber. Eram plin de informatii de tot felul, si asta ma facea sa ma alatur unor conshtiintze libere de orice. Eram constient ca lumea de afara e cu totul altfel, si ca ea e un model posibil. Ce ma intriga era reactzia dementa a realitatzii.. Nu pricepeam cum lumea de atunci nu pricepe ce se intimpla.Si, de ce. Ma rog, pe urma am inteles ca lumea e inertziala, si ca nu si-ar da stabilitatea pe altceva, adica nu ar admite ca valorile se schimba, pur si simplu, pentru ca lumea merge inainte.. Stiu, mizeria unei lumi depasite iti cam provoaca stari de greatza, dar ea e activa, si dezgustatoare in propria prezentza. Tu o evitzi cit potzi, si mergi inainte. Pentru ca stii ca ca ea ar cauta orice, ca sa te traga inapoi. Am intilnit atit de multzi scirbosi, si dementzi venind de acolo, cit sa nu mai vreau, vreodata, sa am de-a face cu ei. In fine, ei cu ei, si noi cu noi. Revenind, eu sint si parte de ce am trait printre sashi, asa cum sint parte din grupul care a facut o mica trupa de teatru care a facut o scena, in franceza: ou est le journal de papa? in care eu eram un copil care a gasit ca ziarul era sub fundul celui care s-a asezat deasupra. Bine, asta era in vremea cind imi placea mai mult limba franceza, pentru ca descoperisem Pif, dar asta in urmatorul post.