Jocul cautarilor

Am cautat intotdeauna sa ramin de partea mea, in tot jocul asta, al privirilor, pentru ca pe partea mea aveam tot ce simteam ca sint..Am fost in mine, cautind sa simt si cum e sa fiu altfel, desi mi-a fost destul de greu, si nu pentru ca nu as fi putut sa inteleg alte puncte de vedere, ci pentru ca a fi altfel mi s-a parut o alienare a fiintzei fundamentale..Un alt eu mi-a fost o alternativa pe care nu am stiut sa o parcurg..Si am ramas la greutatea propriei fiintze, asa, ca sa fie ca un reper pentru ce voi incerca sa fiu..
Ieri lumea era o varianta pe care puteam s-o parcurg..Azi mi se pare ca totul e o incercare la care ceilaltzi ma supun..Si merg iar, pe drumul meu, cautind sa ma descopar, incet, printre ceilaltzi..
Am uitat de variantele din mine..Nu mai conteaza nimic din ce a fost..Si pare ca nu mai conteaza nimic din ce va fi, vreodata, pentru ca totul e un joc al hazardului..Sint, esti, e o intimplare fericita a momentului, si daca imi zimbesti e pentru ca s-a intimplat sa ne intilnim, si sa incercam sa comunicam..Am fi putut fi foarte bine in trecut, sau in viitor, si nimic nu ar fi schimbat nimic, pentru ca noi am fi fost aceaiasi..Un eu, si o tu pe o margine de spatiu, si timp, care si-ar fi schimbat zimbete, ca intr-un entuziasm al regasirilor..Un eu la fel de complexat, alaturi de o tu la fel de incepatoare pe cararile strimbe ale vietzii..Si am fi incercat sa fim un fel de cuplu disfunctional, la fel ca atitea altele in istorie..Sigur, nu exista tipare valabile, ci doar prejudecatzi, pentru ca intre noi nu ar fi fost nu stiu ce platitudini prescrise..Noi am fi comunicat pur si simplu, sau nu, si daca s-ar fi intimplat am fi devenit iubitzi..Si asta dincolo de orice, ca noi sintem oameni reali, si nu himere sociale pervers proiectate pe care ceilaltzi sa-si arunce frustrarile..Sintem firesti..Eu aici, si tu, acolo, doi cu doua personalitatzi care se privesc in ochi, si se cauta..E ca intr-un joc universal, in care cineva mai spera, si isi mai arata jocul propriu..Stiu ca lumea ce perversa interpreteaza, dar e un joc, si totul e ca sa fie, asa, o alternativa intr-o lume paralela..Eu ma joc, tu te joci, si noi toti sintem altceva de cine am fost vreodata..Si ne jucam cautindu-ne, asa ca si cind nu am sti ca vreodata totul a fost altfel..

Party exotic

Lumea e o varianta de trecere, dintre cei care am fost, si cei care vom deveni..Sintem fiintze care fac pasi continuu..Spatiul si timpul se joaca cu noi, noi ne transformam, ca sa urmam unele drumuri posibile..Sintem parte din tot jocul asta social, care ne transforma..Avem masti pe care le mai schimbam, ca sa facem fatza scenelor, avem atitudini, si gesturi care sa ne salveze din anumite situatzii..Si jucam cit de bine putem roluri care ne sint mai mult sau mai putin conforme cu noi insine..Totul e sa stim sa ne eliberam de toate, si sa redevenim ce sintem..Asa cum spatziul e o varianta de timp, si noi sintem variante de roluri..Sintem actori pe scena lumii, si asa vom fi, tot timpul..Avem tot felul de masti pe care le folosim, cu cit talent avem disponibil..
Bine, totul e sa fim echilibratzi, si sa nu ne lasam dusi de ceva-uri care ne sint straine..Dar ce ma intriga pe mine cel mai mult e cum sa jucam rolul de partener in cuplu..Aici chiar n-am stiut mai nimic, si am construit partea mea, din bucatzi..Uneori am reusit, de cele mai multe ori am dat gresh, am invatzat, si totusi,  dupa atitia ani tot nu am reusit nimic..Pentru ca am vazut, ca, dupa atitea si atitea incercari, nu am reusit sa ma conectez mental cu nimeni..Bai, si nu ma laud, dar cu absolut nimeni..Si, ca inginer, ma intreb, unde e eroarea? Pentru ca eu am fost stiintific corect, si am facut exact ce trebuia..Sa fie ceva din natura umana a mea, sau a celorlalte? Pentru ca e ciudat, totusi..Stiu ca sint cinic, si obiectiv, dar ostil n-am fost niciodata, ca sa fiu atent la ostilitatzi, pentru ca nu am crezut ca ostilitatea ar fi putut fi parte dintr-o comunicare corecta.. Dar, mi s-a intimplat continuu, si sincer, nu am inteles de ce..Poate ca tine de uman, si poate ca ce se cauta e o varianta de comunicare semi-inteligenta in care ne spunem unul altuia placebo-uri care sa ne faca viatza mai frumoasa..Nu neg nici asta, desi mi se pare fut-ila, dar de aici pina la a refuza unele adevaruri e cale lunga..
Dar sa nu tragedizam, pentru ca viatza e frumoasa, si noi ne-o traim cum putem de frumos..Ah, ce bine ar fi sa fim toti pe o plaja tropicala, si sa facem scufundari printre pesti exotici, comunicind prin semne, pentru ca, dupa toate astea ne vom intilni undeva, pe o plaja, la un party cu de toate..

Pasiunile cautate

Sintem liberi, prin nastere, si ne conservam libertatea cum putem..Avem si sentimente, si ratziune, in amestecuri care difera de la om, la om..Si, cind simtim ca libertatea asta ne e constrinsa cautam o cale de evadare, prin tot felul de metode..Cel mai adesea o exteriorizam prin cuvinte, gesturi, mimici, aruncind totul in afara..Cind afara e blocat cautam cai spre inauntru, si ne dam drumul la imaginatzie, si vise..Asta ne face ce sintem: inima, si gindirea..Asta a fost o intrebare eterna a fiecaruia; ce sa consideram mai important, inima cea sensibil-pasionala si creatoare de profunzimi care ne misca fiintza, sau ratziunea cea clara si limpede, care pune ordine in toate trairile noastre haotice? Greu de zis, pentru ca noi le avem pe amindoua, si amindoua sint dictatorial-absolutiste si complet neintzelegatoare..Fiecare cauta sa cucereasca teritoriul celuilalt, si sa-l domine, ca intr-o lupta de ev mediu care-pe-care..Acuma daca ne lasam dusi pe teritoriul unuia, sau altuia vom avea de tras, pentru ca fiecare are, pe linga avantajele evidente, si destul de multe nefericiri..Nu poti sa fii pur pasional, sau pur ratzionalist, pentru ca o cam iei razna..Cel mai bine e sa fii de amindoua, si sa stii cind sa fii asa, si cind altfel, iar asta decizi doar tu, pentru ca sint momente, sau situatii cind sufletul te ajuta, si altele cind gindirea iti da solutiile pe care le cauti..Si mai sint momente cind amindoua trebuie sa conlucreze, pentru ca mai poate domina sensibilitatea, sau ratziunea, atunci cind situatia e de asa natura..Totul e sa fii suficient de inteligent sa sesizezi ce anume te salveaza..Ca sa le controlezi inveti in timp, pentru ca, la inceput, e o batalie in care inving pe rind, cind unul, cind altul..Sigur, ca la orice invatare te cam doare, pentru ca inceputul e cel mai greu..Bine, pe parcursul vietzii te mai lasi dus de val, dar vezi, dupa un timp, daca ce ai facut a fost bine, pentru tine, sau ceilaltzi..Si ai sa invetzi asta toata viatza, pentru ca tot timpul vor aparea situatii noi, in care mai important va fi doar unul, totusi..In orice decizii de luat in viatza  inima va avea o anume importantza, si ratziunea o alta..Atunci doar noi sintem psihologul, pentru ca doar noi decidem, constientzi de consecintze..Nu e o drama daca gresim, na, pentru ca asa invatzam, din mers, si, dincolo de toate, cel mai important e sa avem mintea receptiva..Dincolo de toate, cred ca ce ne determina sint pasiunile, adica acele iubiri pentru ceva-uri/persoane/ginduri/sentimente/trairi cu care ne identificam fiintza..Pentru ca din acele pasiuni deriva tot ce devenim invatzind..Si acele pasiuni le transmitem celorlaltzi, si pe ele le vom cauta sa le regasim..

Evolutzii libere

Stiu ca e o diferentza intre vise, si visuri, pentru ca fiecare provine dintr-o alta stare a creierului, visele din somn, si visurile din eliberarea constienta a imaginatziei..Dar eu le spun la toate vise, pentru ca, pentru mine, sint mai valabile estetic, asa, ca vise, oricare ar fi ele, de oriunde ar veni, si in orice stare s-ar afla atunci creierul..Pentru ca nu trebuie sa ne legam in mod absurd de o exprimare 100% riguros corecta (daca exista asa ceva), in momentul in care spunem idei care sa fie bune in fond, dar si artistice in forma..In fine, am incercat sa spun ca exista mai multe feluri de a te exprima, si ca forma si fondul trebuie elaborate, si facute fiecare parte din acelasi intreg, pentru ca, pina la urma forma ne poate face placere, sau nu, dar fondul e esentzial, si fara el nu exista comunicare..Desi, ma rog, lumea e de multe feluri, si pare ca se da in vint, in ultimul timp, mai degraba dupa forma, asa ca e suficient sa arunci cuvinte, si sa le lasi asa, nelegate prin vreun inteles, ca sa dea doar ele imagini in capul cititorului dadaist-style..Asta e si pentru ca timpul modern e mai concentrat, si atunci orice mesaj de orice forma trebuie scris cit mai scurt si cuprinzator..Asta incerc si eu sa fac, pentru ca urasc textele fara scop, si care sint de umplutura, cele pe care le vezi peste tot in media asta atit de sterilo-stupida..Ma rog, sint ratiuni pentru care s-a ajuns la asa ceva, evident, dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa le citesc..Modernismul asta e o etapa in evolutie, nu inseamna ca lucrurile nu se vor schimba, dar toate depind de mentalitatea sociala, pentru ca, daca omul mediu e mai educat, atunci el va cere lucruri mai elaborate, care, conform legii cererii si ofertei, vor aparea pe piatza..Bine, lucrurile astea elaborate exista si acuma, doar ca stau intr-un fel de asteptare, desi sint accesibile oricui..Eu spun ce vad, si nu ma intereseaza sa critic, ca oricum nu conteaza, dar imi pare rau ca nu e la moda inteligentza (desi se spune ipocrit ca noul sexy e spiritul, ha)..De fapt cred ca inteligentza media a migrat inspre partea de video clipuri, si filme/seriale de tot felul, pentru ca acolo ramii masca de cita imaginatzie e folosita..Ma rog, sint multe de spus, chestia e ca fiecare are inteligentza lui proprie, si stilul dat de propriile logici..Lumea s-a complicat enorm de mult, si fiecare si-a construit drumul lui propriu folosindu-si propriile atu-uri..Nu e ca lumea e mai proasta ca inainte, asa pe ansamblu, ci doar mai specializata, fiecare cu domeniul lui..Ce ma enerveaza e ca e inca multa salbaticie in lupta asta dintre oameni, pentru ca cica asa e cu libertatea, mai permite si libertinaj.. Na, tot educatia e, pina la urma, cheia..Si asta vine cu timpul..

Culorile pasiunilor

Lumile au in ele bucati de timp, si spatziu, amestecate..Uneori ele se misca haotic, inauntrul lumilor, de parca ar vrea sa treaca de bariere, si sa se elibereze..Alteori stau suspendate, in tr-o asteptare a altor bucati de timp, si spatziu, cu care sa se conecteze..Devin parca sensibile, si parca ar cauta ceva ce ar fi parte dintr-un sentiment pe care nu-l cunosc: iubirea..Atunci sint patetice, pentru ca e absurd ca lumile sa se umanizeze, doar ca sa alunge o plictiseala a unei eternitatzi traite in abstract, si printre atitea abstractziuni..Sigur, ar putea fi si din egoism, din nestiut, din orice ar putea sa le afecteze, asa ca pe oameni..Unele bucati de timp din lumi sint atit de mici ca par invizibile; sint momentele vietilor noastre..Bine inregistrate, si fixate, cu lumile lor proprii la care sint conectate..Momentele au in ele foarte multe legaturi: cu pasiunile, cu gindurile, cu amintirile, cu tristetzile, melancoliile, nostalgiile, etc..Cu iubirile cele spontane, si neimpartasite..
Viata e o suma de momente, care se pot lega emotional, sau logic, sau care nu se pot lega intre ele prin vreun intzeles..Dar viata noastra interioara e aceea a pasiunilor, pentru ca ele ne conduc..Sigur, mai exista si ratziunea, si alte lucruri paralele care ni se impun, si, pe care nu le putem evita..Dar toate celelalte sint bucati de spatiu, si timp, decolorate, pentru ca nu sint vii, si adevarate, ca pasiunile..Hm, ce interesant, culorile profunde vin chiar din noi..
PS Schweigeminute, Un minut de tacere, a fost ca un pumn emotional direct in stomac, si m-a facut sa-mi reamintesc multe cuvinte si expresii din germana pe care am invatat-o din clasa a 2a, cu domnul Olas, si pe care am uitat-o..Aber ich habe nicht alles vergessen, asta dupa franceza de suflet, si engleza de baza, care cam concureaza acum romana, desi tot in romana gindesc..E frumos, pina la urma nu uitam nimic din ce a fost adevarat.

Decizia feminina

Variantele noastre trecute se intorc in noi, si ne pun sa ne privim in acele oglinzi ale trecutului..Sigur, ne vedem defectele de atunci, si de acum, si ne mai gindim la cum de s-a intimplat tot..Azi am fost la fel cu cel care eram atunci, si am zis ca e mai bine sa uit tot, si sa plec dintr-o alta origine..
Sint si eu, o lume, pentru ca am adunat in mine atitea experientze..Si merg pe variantele de lumi, din mine..Sigur, lumile isi au contururile proprii, dar au si variante pe care le putem sesiza, din locul propriu in care sintem..Vezi, viata asta nu e chiar asa cum pare, din relatarile celorlaltzi, pentru ca are in ea foarte multe valori..Si ce simtim noi e pentru ca noi sintem aici, cu tot ce avem, relativ la ce au ceilaltzi..Nu absolutizam ceva din ce a fost, ci doar expunem, ca sa fie bine analizabil..Si stim ca ce spunem e pentru ca simtim ca anumite valori merita sa ramina dintr-un trecut fost, spre un viitor posibil, ca repere de ce simtim, ce sintem , si ce credem ca vom putea deveni..
Ieri am vazut cum e lumea..M-am plimbat peste tot, pe aleile tristetzilor, ale visurilor, sau ale aparentzelor, si am vazut ca toate au in ele fiintzele sensibile..Am vazut cum pluteste pe deasupra dorintza de atingere, si de intzelegere..Si a fost frumos, pentru ca am vazut ca pot sa fiu si eu parte, din toate..
Ieri am visat ca pot sa devin ceva ce mi-am dorit..Si totul a fost clar, si limpede..M-am plimbat prin statia spatiala de ca si cum eu as fi elaborat toate detaliile..Stiu, e egoist, si arogant, dar asa am simtzit..Apoi am intilnit multe femei, cu care am discutat pe diverse teme, si oooo, asa am realizat ce atit de redus, si insignifiant am devenit, eu, acela, fata de capacitatile atit de uriase ale lor..Pentru ca femeia are ceva ce ne depaseste cu mult, de departe..Si uite cum, in cautarea visului perfect indus de computer, am ajuns sa vad altceva..Stiu ca e un razboi al sexelor continuu, si care va exista atita timp cit vor exista femei si barbatzi, dar e si o incercare de armistitziu care cine stie cum se va sfirsi..Pina atunci femeia va fi cea care va decide, asta e clar, pentru ca doar ea stie care sint adevaratele valori..Na, si lumea e in puterea deciziei ei..

Printre anotimpuri

Vara asta e mai valoroasa decit 1000 de toamne..Ce ipocrit sint, dar recunosc, laud vara pentru ca e acum cu noi, si vreau sa fie frumoasa..Sigur, mai tirziu am sa laud toamna, pentru ca, na, e plina de nostalgii, si de unele regrete mici-medii, si desi e mult mai profunda ca orice alt anotimp, nu am sa exagerez..Si n-o sa o supra-laud, pentru ca nu vreau sa o supra-expun, ca nu are aere de vedeta; bine, nici n-ar avea cum, ca melancoliile ei nu ar avea niciodata succesul trairilor exuberant-solare ale verii, e adevarat..Dar ea are in ea profunzimi maaaaari de tot, de care sintem atit de foarte legatzi..Pentru ca ce poate fi mai profund decit tristetzile, si regretele, si parerile de rau melancolico-nostalgice? Asta comparativ cu oferta celorlalte anotimpuri..Pai iarna e congelata, acolo toate sint blocate intru supravietzuire, si intoarcere la salvarea interioarelor calde; primavara e renastere exploziva si culoare de sperantza, care ne e atiiiiiiiiiiiit de necesara, oho, si inca cum; vara e viatza pura si optimista..Na, toate au atu-urile lor imbatabile, deci nu le comparam pe niciuna, cu niciuna la modul asta egoisto-primitiv, adica folosind puncte de vedere proprii, ci asa, ca impact emotional, desi si asta e egoism, dar unul mai light, si mai altruist, hahaha, asta e buna, un egoism altruist..Am descoperit alaturarea termenilor opusi in definirea unuia ca fiind celalalt, intr-o anumita masura, ca nu total, clar din moment ce sint opusi..Bine, lucrurile sint amestecate, in viata avem parte de bine si rau, si nu exista bine pur, sau rau pur, ci totul e un mozaic din toate cu de toate..Dar ca sa definesti ceva ca fiind o parte din opusul sau, asta e ceva super-interesant, mama ce descoperire am facut, in fine..
Bine, anotimpurile exista pentru ca exista inclinarea axei de rotatie a pamintului fata de planul traiectoriei imprejurul soarelui, si totul tine de faptul ca exista efectul giroscopic, deci axa ramine relativ fixa in spatiu, asa inclinata, si ca pamintul, in rotatia lui revolutiva in jurul soarelui, expune mai mult/putin anumite fetze, asa incit densitatea de raze de la soare e cind mai mare, cind mai mica, si asta determina mai multa/putina caldura, e simplu..Curios e ca, de exemplu, vara la noi (vara in emisfera nordica, adica) e cind pamintul e la distanta cea mai mare fata de soare, deci nu distantza e parametrul determinant, ci expunerea (bine, asa, in cuvinte poate suna abstract, dar daca vezi un model, sau o imagine, intelegi imediat)..Daca axa de rotatie a pamintului ar fi fost perpendiculara pe planul traiectoriei eliptice in jurul soarelui, nu am fi avut anotimpuri, ci doar, poate, mici variatii de temperatura intr-un etern sezon care ar fi acelasi, desi sezon suna ciudat ca e partial, la noi ar fi fost o vreme identica, ceva gen primavara-vara-toamna combinate, in care totul ar fi fost mai uniformizat, fara deserturi, sau zone cu ploi exagerate, dar cu gheatza la poli, pentru ca acolo oricum caldura e minima.. Bine, e mult de spus, pentru ca, acum sintem in domeniul what-if-ului..Pamintul are miezul din metale grele in stare lichida, care se misca, pentru ca antreneaza placile tectonice, cele care mai produc, prin ruperi, cutremure..Deci, pamintul a fost, cindva magma fluida, adica lava, sa zicem asa..Si, ca orice obiect supra-infierbintat, a fost complet sec..De unde provine, atunci, apa din mari si oceane? Sa ne fi lovit vreun bolovan spatial plin cu gheatza care s-a topit, si a ajuns lichid? Vreo comeata? Care comeata (cometa, desigur) sa ii fi schimbat pamintului traiectoria/axa/viteza de rotatie? Tot ce se poate, pentru ca orice impact cu un obiect modifica datele miscarii..Daca miine ne va lovi un bolovan spatial destul de mare, cu viteza mare, va schimba complet parametrii miscarii pamintului..Bine, asta daca nu va determina disparitia completa a vietii..Bine, meteoriti vor exista permanent, dar ei vor fi mult prea mici, ca sa aduca schimbari majore..Si spatiul asta e destul de mare, si planeta noastra destul de mica, ca sa ne fie frica de vreun impact masiv in anii ce vor urma..Un fenomen de vazut e impactul galaxiei noastre cu Andromeda, peste vreo 3-4-5 miliarde ani, bine, dar pina atunci si soarele nostru va exploda..Pentru noi asta e un orizont de timp cvasi-infinit..
Bun, acum e miezul verii, si noi vorbim de anotimpuri astronomice..Ar trebui sa fim fericitzi ca e vara, si e cald, si lucrurile pot deveni asa cum ne-am gindit ca chiar pot deveni..

Lumea privirilor

Lumea e asa cum e, conforma cu tot ce a fost, si identica cu ce a devenit..Si asta indiferent de cum o percepi tu, pentru ca ce vezi tu e doar o parte din ce va deveni ea..Pentru ca asta e un joc, intre tine si ea..Tu esti un simplu observator fata de ea, care e o entitate uriasa, si care te poate determina cu tot ce esti..Ea trece cu usurintza prin toate anotimpurile fara sa fie afectata, pe cind tu, cu sensibilitatile tale depasesti cu greu si vara, si inceputurile toamnei..Pentru ca ramii atit de legat de nostalgiile alea..Desi te mai gindesti ca si ea ar fi la fel de atasata, cum ar fi normal, de acel, si atunci..Asta daca si ea ar fi atit de afectata de oameni, ca tine..Si daca si-ar lasa deoparte nemuririle, ca sa simta simplu, ce atit de adinc e sa revii la tine, si la fiintza aceea de copil, care revenea la aceleasi treceri printre ceilaltzi..
Oamenii au ramas la fel..La fel de copii care se reintorc cu frica la inceputuri, si care cauta sa se elibereze de ce au fost..Care cauta sa sara peste durerile vietii, si sa pacaleasca viitorul..Care cauta sa iubeasca fara sa fie pacalitzi de timp..Si sa ramina eterni in propriul eu in orice varianta de compunere de suflete..Asa ca sa nu trebuiasca sa se schimbe daca viata le-o va cere..Stabili in tot, ca sa ramina toate conforme cu ce sint..
Stiu ca ne transformam, si ca ce am crezut ieri e mai putin valabil azi..Ne pastram doar inimile, pentru ca asta este natura noastra..Vedem, simtim la fel..Si privim la fel, pentru ca asa e sa raminem peste toate, cu privirile pe care le-am elaborat in atita timp de incercari si nereusite..

Vieti alese

De fiecare data cind ascult Sonata lunii, sau Try to remeber ramin asa, ca intr-un fel de asteptare-meditatie.. Pentru ca ma face sa ma duc cu gindul departe, undeva, intr-un loc ideal al fiintei profunde..Cred ca e legat de inceperea scolii, de un an nou, asa cum e legat de sfirsitul libertatilor vacantei, si de nostalgii..Pentru ca atunci vizualizezi tot, pui cap la cap intimplarile vietii, si realizezi ca ce a fost atit de frumos a trecut atit de repede..Si vezi ca fericirea asta e atit de relativa, pentru ca o aveai din plin, o traiai intens, si n-o pretuiai asa de mult cum o faci acuma, cind te-ai intors la constringerile sociale..
Bine, fiecare virsta isi are fericirile ei, pe care le traim intens, evident..Acuma vedem altfel lucrurile, si simtim altfel, si de asta, poate, sintem invidiosi pe fericirile de atunci, pentru ca erau atit de pure..Dar asta nu face fericirile de acum mai putin valabile, pentru ca acum chiar stim cu mult mai bine sa ne traim fericirile momentului, si sa le dam o valoare mult mai reala..
In viata nu poti sa le ai pe toate, social vorbind, adica familie fericita, copii, implinire profesionala, bani, reusite, etc, pentru ca fiecare isi are valorile lui proprii, si drumul lui specific..Ca sa reusesti te concentrezi pe ceva anume, si te tii de variantele care ti se par conforme cu ce esti..Si eu puteam sa obtin un success destul de bun si mare, dar care m-ar fi obligat la niste compromisuri cu mine cu care nu am fost de acord..Pentru ca am realizat ca mai important e sa fiu fericit cu ce sint, si fac sa fiu ce sint, si nu cu ce au vrut altii sa fiu.. Bine, e o filosofie intreaga aici, dar ce e important, din toate, e sa faci ce simti ca ti-ar aduce fericire..Si e la fel de important sa te inconjori cu acei oameni cu care imparti aceleasi valori, pentru ca ei te vor ajuta cel mai mult, daca sint bine intentionati..Si cu ei vei imparti mult timp, si idei, si cu ei vei simti ca traiesti asa cum simti.. Bine, in viata intilnesti foarte multe feluri de oameni, dar ei iti vor fi dusmani, sau prieteni, pentru un timp doar..Dar prietenii aceia adevarati, cei putini, iti vor fi alaturi si cind iti e foarte greu, si atunci te vor sprijini, si ajutorul lor va fi bun, si cald, si tu vei simti ca doar ei pot face asta pentru tine..Stiu, asta nu e usor, pentru o fiintza dificila ca tine, si stii ca nici lor nu e usor, si tocmai pentru asta ii admiri..
Ascult iar Sonata lunii, si ma gindesc la cit de greu i-a fost lui Beethoven sa-si faca prieteni..Si ma gindesc la citi oameni de valoarea lui nu au avut recunoasterea lui, in istorie..Si citi dusmani si-au facut toti cei care au avut valori, si care au fost uriti de ceilalti doar pentru ca au fost altfel..Iti dai seama cite tragedii au fost, si mai sint inca, doar pentru ca?..Poate ca dramele noastre cotidiene sint simple copilarii pe linga ale altora..Si poate ca ce sintem e pentru ca a trebuit sa trecem prin unele incercari..Bine, nu tre'sa dramatizam dramatizabilul, pentru ca, oricum ne transformam tot timpul in ceva mai bun, asta  e sigur..
Ma simt ca si cind ar fi inceput septembrie, si, prin aer ar pluti un inceput de alte lumi..Ca ce a fost, a fost, si acuma vine ceva ce promite sa devina o origine a unor alte universuri, pe care, evident, le vom alege dupa propriile noastre criterii..

Spectacolul stiintei

A plouat unmpic, au revenit spre pamint sferele celeste fluide..Au venit din acelasi univers in care corpurile sint sferice: stelele, planetele, mai putin bolovanii, sau adunarile galactice..Desi, daca galaxiile ar fi lasate neafectate de fortele mari ale unor alte galaxii apropiate, si ele ar avea o forma de sfera-elipsoid-cartof, cu o gaura neagra imensa in centru, care sa le adune gravitational..Dar daca pe linga ele trec entitati cu gravitatie puternica, cartoful devine disc, orientat in planul format de centrul galaxiei noastre, si traiectoria acelui corp..Sigur, teoretic am presupus o traiectorie dreapta, desi in univers nu exista asa ceva, pentru ca exista tot felul de forte gravitationale de conexiune cu celelalte corpuri sau entitati..Acuma daca pe linga galaxia noastra trece un alt corp masiv pe deasupra discului, evident ca tendinta ar fi sa se reformeze un alt disc, in alt plan , tot dat de centru si traiectorie..Bine, forma finala a galaxiei depinde multi factori: masa corpului, distanta fata de galaxie a corpului, pentru ca daca trece mai aproape, forta ar fi mai mare, apoi viteza lui, etcetc..Corpul acesta poate fi, cum am zis, ceva de masa mare, care poate fi orice: o gaura neagra masiva, o alta galaxie, etc, si daca e o alta galaxie si ea isi va schimba forma datorita fortei dintre cele doua..Acuma, bine, mai sint si alte cazuri, ca daca galaxiile trec foarte aproape una de alta e posibil sa se uneasca, sau sa se spulbere una pe alta, aruncindu-si in spatiu constituentii, sau sa apara alte forme de galaxie, gen galaxii inel, sau cine mai stie ce, pentru ca o galaxie e un roi de obiecte cosmice strinse impreuna de forta gravitationala a unui corp masiv, obiecte care sint liber-plutitoare..Sigur, se pot face simulari pe computer de cum ar arata o ciocnire intre 2 galaxii, dar fenomenul e urias, ne depaseste capacitatea noastra pe perceptie, pentru ca, de exemplu discul galaxiei noastre are 100000 de ani lumina, asta cind distanta pamint-soare e de 8 minute-lumina, ca sa putem compara..Adica lumina parcurge 8 minute de la soare la pamint, deci noi vedem intotdeauna soarele care era cu 8 minute in urma, si nu cel care este acuma, pe cind daca am vrea sa vedem un punct diametral opus din galaxie ne-ar trebui 100000 de ani, si ce vedem e ce era acum 100000 de ani..Cit despre alte corpuri mai indepartate, la fel, le vedem cum aratau cind lumina care a plecat de la ele a ajuns la noi, adica acum mult timp in urma..
Am vazut un film, 1492 Conquest of paradise, despre calatoriile lui Columb, si ma uitam cum masura el pozitia, sau directia de mers pe mare, nu stiu sigur, folosind un instrument cu care privea spre steaua polara, si care avea un fir cu plumb care ii arata un unghi, unghi care era paralela pe care se afla, cel putin asa spunea in film, desi nu sint sigur ce fel masurau pe vremea aia, dar e interesant de vazut cum foloseau pozitiile stelelor, in fine, lucrul asta e deja demult depasit..Sint multe detalii technico-practice, dar unele sint de amorul artei, sa le stii, si merita pentru ca au facut istorie..Ce imi place mie cel mai mult e sa vad, in istoria si evolutia stiintei, cit de ingeniosi au fost oamenii in a folosi unele informatii ca sa construiasca ceva, asta e fabulos, si impresionant, pentru ca ramii masca, de multe ori cind vezi cum construiesc din idei ceva-uri mai bune, si mai avansate, si asa, in continuare, iar, si iar, pentru ca mintea umana e un perpetuum mobile care descopera continuu..Si sa mai zici ca stiintza nu e un spectacol..Care mie, cel putin, mi se pare, de departe, cel mai interesant..

Sarbatoarea scrumbiei

Dragi prieteni, bine ati venit in orasul nostru de la Dunare, in superbul nostru oras, care iubeste atit de mult fluviul, ca se pare ca o ia la vale cu totul, in fine, asta mai dureaza, se pare, si noi sintem in sigurantza acum, pe faleza, chiar si daca nu purtam costum de protectie, ca nu o sa ne cada faleza in cap. Am intirziat putin festivitatile de sarbatorirea ciorbei de scrumbie, ca se pare ca barca cu care vine pestele a luat apa la bord, si barca e un pic in deriva, dar pluteste, fiti fara grija, ca vom face o ciorba abrupt de delicioasa, ca sa zic asa.. Ati avut placerea sa vizitati sculpturile de pe faleza, e adevarat ca ele sint pe jumatate ruginite, dar au ramas la fel de abstracte ca atunci cind erau noi..Eu am citit si carti despre ele, si tot nu mi-am dat seama ce reprezinta, dar am vazut ca nici autorii cartilor, ba poate nici autorii lucrarilor, dar na, poate ca sintem suficient de desteptzi, asa ca mai cautam..Ieri am taiat panglica la inca 3 lucrari in metal, tot aici, pe faleza, si probabil ca ereau mai putin abstracte, pentru ca au disparut, asa ca ne pregatim cu inca 3, pentru urmatoarea ciorba de peste..Pina atunci vom lasa lucrarile cele noi in aer liber, undeva ca sa rugineasca bine, si sa le sporeasca gradul de abstractiune. Ma bucur ca ati venit in numar asa de mare, ca, sincer, nu-mi ajung degetele la o mina si un picior, sa va numar..Intre timp am aflat ca barca a luat mai multa apa la bord, dar e bine, ca am localizat-o si am trimis o echipa de un scafandru sa recupereze pestii, ca oamenii au fost deja salvati, si acum sint bine, se refac cu alcool dublu rafinat la o circiuma..In rest avem aici tot ce ne trebuie ca sa facem ciorba de peste fara peste, ca legumele sint cele mai sanatoase, si noi avem grija ca populatia sa nu ajunga obeza, ca atunci orasul s-ar duce la vale mai repede..Vad ca au venit si comerciantii ambulanti sa-si desfaca produsele traditionale de jucarii erotice, si alte kitschuri, pe care va invit sa le cumparati, ca sa sprijinim economia locala, pina cind o sa apara valul de turisti, pe care il anticipam inca chiar din secolul asta. Pina e gata ciorba va invit sa vizitati imprejurimile, care sint atit de frumoase, ca ne impresioneaza artistic, si acceptam donatiile voastre pentru viitorul nostru, al tuturor..In curind vom construi aici mai multe poduri peste Dunare, metrou pe sub Dunare, un aeroport pentru nave spatiale, citeva castele medievale, cea mai inalta cladire din lume, doar ca pe orizontala, trenuri suspendate, hoteluri subacvatice, si un muzeu Picasso, cu picturi originale copiate de copii pina in 5 ani..Pina atunci va urez drum bun, si, ca buni edili noi va ascultam propunerile pentru promisiuni viitoare, si nu uitati sa va intoarceti cind o sa fie gata ciorba, ca va fi pe apucate, primul venit, primul servit, si sper sa nu iasa cu bataie, ca data trecuta. Si pentru cine nu mai apuca ciorba v-am adus poze de cum arata, pe care le vom distribui gratis, ca sa le admirati, si sa ramineti cu o amintire frumoasa de la celebra noastra sarbatoare..

Macaroane cazone

Se spune ca armata si logica sint ca sinele de tren, nu atit de lungi, pe cit de paralele..Ma rog, io cre'ca-s divergente, ca sint cu totul in alte lumi, dar asta e parerea mea..Am facut armata in 85-86, 9 luni, ca terist, la infanterie, ca era normal, ca viitor navalist sa simt cum e cu lupta pe teren..La Topraisar, undeva linga Techirghiol, in buna si batrina Dobroge, tarim laudat de unii ca e solar..Sa vezi ce solar e in iarna, cind te umfla vintul in garda, de nu stii cum te cheama..Bun, asta era cu natura, ca, na, e cum e, dar supiriorii au fost ceva de nu credeam ca exista..Am fost la compania a 7a, normal, una cu figuri, asa ziceau toti, ca eram singurii studentzi din unitate, noi de la nave, altii de pe la Iasi, la nush ce utilaj technologic, in fine, nu mai conta nimic, ca eram toti la fel de bagatzi in rahat pina in git..Adevarul e ca am invatat multe acolo, care ne-au ajutat, mai tirziu, in viata: sa injuram grobian, sa dam onorul cu masca pe figura, sa facem dus iarna cu apa rece, sa rezistam fara caldura, sa ne trezim la 5 dimineatza, sa facem planton, sau garda, sa supravietuim cu mincarea aia delicioasa facuta din resturi, fiarta bine la cazan, si servita in vase de metal semi-spalate..Bine, asta cica a fost ca sa ne calim, sau ceva, asa ca varza cu ciolan..Ma rog, toate au fost cum au fost, dar mincarea asezonata cu ceaiul cu bromura erau cele mai tari..Odata eram la rind la cantina, si am intrebat ce avem, mi s-a zis ca macaroane, si eu am strigat, de fericire, ca imi bag p.. in macaroanele lor, ca deja avusesem si inainte parte de atitea macaroane cit sa dai in primire..Si, sa vezi a dracului coincidentza, ca comandantul Boicu tomna trecea pe acolo, si m-a auzit, si a venit la mine, m-a luat de guler, si mi-a zis ca macaroanele sint emblema armatei, si ca nu-s patriot, ba chiar era cit sa fiu si dezertor, ca ma exprim in asa hal de macaroanele lor gatite cu atita patriotism..Normal ca mi-am luat si arest, si scandal, ba, la juramint (alta aberatie locala), cind au venit ai mei, am fost pirit, si pus la zidul infamiei, pentru ca mi-am bagat p.. in macaroanele lor cele hranitoare si datatoare de sentimente profunde..Bine, ai mei au luat-o in gluma, dar nu si comandantul, ca, pe urma, cine facea sectoare cu un avint demn de o cauza mai buna? Dacit eu..Deci na, atunci am invatat ca unii oameni au cauze in care cred, ca-s legate de sport, bani, sau, ce sa vezi, macaroane..Bine, era de anticipat ca la mintea lor macaroanele pot fi atit de valoroase..Sau poate ca i-am jignit eu spunind ce cred, de fapt, despre toata idiotenia in care traiau, tot ce se poate..Bine, n-am nimic cu macaroanele in sine, ca am zis asa pentru ca toti uram macaroanele alea, ca simbol al vietii aleia cretine, si inutile, ca nu cadea cerul daca noi am fi facut cursuri anul ala, in loc sa fim umiliti de niste analfabeti..Acuma, na, s-a intimplat sa fie asa, asta e, ghinion de nesansa, totul e ca am trecut si peste asta..Dar macaroanele alea m-au urmarit, un timp, ca le visam si noaptea, si parca deveneau in farfurie din ce in ce mai mari, si mai doritoare sa ma manince ele pe mine..Ma rog, poate e fo explicatie psihologica..Cert e, ca, de atunci, evit macaroanele..Si cred ca si ele pe mine..

Schimbari printre picaturi

O sa ploua..E intuneric, liniste, vint, si citeva tunete indepartate..Lumile pare ca s-au schimbat, si pare ca asteapta toate schimbarile care vor veni..Aerul pare ca a fost filtrat, si umezit cit sa favorizeze venirea unor armate de picaturi kamikaze..Norii au acoperit cu bolte universul..Va urma o mare batalie in care fortele pamintului vor fi bombardate cu apa de fortele cerului..Ma rog, vor veni picaturile de sus, ca sa mai calmeze caldura asta inumana..Am sa stau sa ma gindesc pe tot timpul cit va ploua, daca eu chiar exist in spatiul asta, sau doar visez asta, si, poate ca in realitate sint pe vreo nava spatiala in drum spre o posibila colonizare a altor planete..Asta daca ar conta, pentru ca, oricum, eu tot asta sint, si tot intre lumile mele realo-imaginate traiesc..Si oricum nimic nu se va schimba, vizibil, pe durata vietii mele, pentru ca lumea are o uriasa inertzie..
Am auzit o masina trecind, si am crezut ca a venit potopul..Nu e inca, dar il asteptam, ca asa e cu viata asta, asteptam si asteptam, si iar asteptam, pina cind nu mai asteptam..Si privim cum trec toate, si cum si noi calatorim prin timp, cum imbatrinim, si ne schimbam..Ma rog, e normal, ca toate imbatrinesc, si se trec, dar ce e ironic, e ca devenim in timp mult mai inteligentzi, si cind chiar sintem desteptzi vine vremea sa murim, pai ce dileala e asta? Si ce fel de umor negru are cel care a regizat teatrul asta, in care totul pare pe dos? Pai sa fie cu fair-play, nu? Tre'sa facem o manifestatzie, ceva, o rivulutzie chiar, ca chiar trebuie, ca sa fie ca in legea lui Ohm, ca atita vreme cit sint om cu tine, esti om cu mine, pai nu? Pai na, ca cica asa-s legile naturii, bre, or fi, dar nici noi nu tre'sa le luam de bune pe toate..Poate ca ar trebui sa facem o bashcalie uriasa de toate, ca poate asa se sesizeaza cineva, si mai apar si schimbari bune..
Tot n-a venit ploaia, degeaba am zis eu ca o sa apara, si sa vezi schimbari, si evolutii, si entuziasme generalizate..Bine ca s-a mai racorit..E o fericire de moment, dar e buna si asta..Ma gindeam daca ar fi fost o fericire mai mare daca eram pe nava aia spatiala..Asa e cu omul, viseaza ca vrea ceva, si daca ar avea acel ceva, tot ar vrea ceva mai mult, si tot timpul e nemultumit..Pai fericirea e ca sa fii ultra-satisfacut cu mai putin din ce ai, asa e in teorie..Acuma ca ce ai e material, spiritual, na, depinde de fiecare, ca fiecare e altfel, are alte valori, vise, ginduri, si altfel isi cauta sa evolueze..Pe mine chestia asta cu materialul mi se pare o gluma, sincer, fata de cite lucruri poti sa inveti, si sa cunosti, si ce viata interesanta poti sa traiesti, una cu mult, muuuult mai buna si interesanta decit sa alergi dupa bani, ca un idiot..Bine, iti trebuie si bani, ca sa supravietuiesti, e normal, dar asta e, totusi altceva..In fine, evoluam..Cautam, exploram, si sintem fericitzi cind descoperim..

Evolutii printre ironii

Sint singur..Mi-am asumat asta, de demult, pentru ca am vazut, si mai ales, simtit, ca lumea asta nu are cum sa ma faca sa simt altfel..Toti sintem singuri..Toti avem trairile nostre, proprii, pe care nu le aratam, pentru ca stim ca, orice ar fi, lumea asta, prin reprezentantzii ei, nu le-ar intelege..Am putea avea familie, rude, copii, orice, asa, ca sa fim  cum ni se sugereaza de lume ca ar trebui sa fim, si, cumva, ne conformam, ca sa aratam ca sintem ceva ce ni s-a cerut..Dincolo de asta raminem singuri, si, cumva, avizi de o viata proprie, care sa fie aceea pe care am imaginat-o..Pentru ca e o indiferentza uriasa dincolo de zimbetele calme, si prietenesti ale celor cu care impartasim existentza..
Viata asta nu e un  drum al destinului pre-scris, pentru ca traim intre prea multe schimbari..Ce vedem e rareori ce pare, si ce traim e una dintre variantele pe care noi insine le-am ales..Bine, mai gresim, mai reusim, totul e ca mergem inainte, si cautam, explorind printre lumile posibile..Adevarurile sint relative, si ele, asa ca toate, si noi ne ghidam in mersul nostru dupa ce stim, si ce am experimentat inainte..Totul e sa fim la fel de entuziati tot timpul, si sa ne pastram sperantza unor viitoruri care chiar sa fie asa ca in visele optimiste..
De ce oare  ceilalti vad atit de limitat totul? Si de ce noi sintem cei care sa trebuiasca sa acceptam asta? Stiu, exista oglinzi care reflecta unele adevaruri, si oameni care spun ce cred, si ce simt, dar asta poate fi complet limitat, pentru ca vine dintr-o gindire limitata..Si atit timp cit nu e nimic fix, ei bine, vreau si eu sa am libertatea sa ma delimites de tot, si sa nu consider adevarat decit ce chiar simt ca chiar este..Bine, discutia asta cu unii e infinita, pentru ca ei au argumentele lor absurde..
Lumea nu este o conspiratie a cretinilor, pentru ca e prea larga, si deschisa..Iar cretinii au incercat sa acapareze momentul..Lumea e ceva ce evolueaza ca sa devina altceva..Si ca toate sa ne faca sa simtim ca sintem cu adevarat sapienshi, hahaha, adica "dashteptzi" in intelesul de moment al cuvintului..Sint ironic, pentru ca simt ca si natura e ironica in ce face..

Lumile nocturne

Lumile s-au intors intre limitele spatiilor..S-au ciocnit de margini, si au ramas calme, de parca ar fi urmat o confruntare cu limitele timpului..Au ramas la fel, parca, timpul nu le-a lovit asa ca pe noi, cei trecatori..E bine ca au ramas identice, sa ne fie alaturi cind si noi vom trece in alte lumi..
Ieri am fost singur pe strazile orasului nocturn, m-am plimbat prin locurile pe care le stiam, si am vazut ce uimitor de diferit arata noaptea..Dar a fost incintator sa redescopar ceva ce stiam, ca altfel, sa vad ca ceva poate deveni altceva cind conditiile dimprejur se schimba..Si ma gindeam, cum ar fi fost daca pe pamint nu era zi, ci o eterna noapte..Bine, sigur, fara lumina nu am fi avut plante, si oxigen, si toate derivatele de aici..Dar daca ar fi fost posibil, totusi, sa existe viata ca acum, cum ar fi fost ca sa traim tot timpul in intuneric, cu lumina electrica doar? Adica sa fim ca luna, care ne arata aceeasi parte, tot timpul, pentru ca perioada de rotatie, si cea de revolutie conlucreaza in sensul asta..Bine, bine, daca noi, ca planeta am arata aceeasi parte soarelui, ar fi ca jumatate de glob ar fi un desert, si cealalta o iarna, dar sa presupuneam ca sa zicem, atmosfera ar fi foarte mobila, si ar egaliza temperaturile, si noi am trai la fel cum traim acum, cu anotimpuri, dar doar ca ziua nu ar veni niciodata..Cred ca am fi plini de mituri legate de lumina, cu eroi care fac, dreg, si aduc ceva ce ne dorim, etc,etc..Ar fi bizar, dar posibil, de ce nu? Si absolut toate ar arata complet altfel, sa traiesti asa, cu toate care sa fie parca dintr-o alta lume..Am avea alta viata, am gindi altfel, am visa altfel.. Bine, asta e o pura fantezie, pentru ca nu poate exista, intr-o lume reala..Dar daca ne-am imagina-o, ei, ar fi ca o alternativa la ce traim, si care ne-ar cam determina sa ne gindim la toate, si la noi, in aceeasi masura, pentru ca si noi am fi altii..
IEri m-am plimbat iar, prin lumea asta nocturna a orasului fara timp, in vis..Ce arta e construita in peisajele astea luminate slab..Si ce liniste simti in aer, la tot pasul, ca si cind cineva ti-ar fi indeplinit dorintele, asa, fara sa te cunoasca..Iar tu profiti, si te plimbi, si vezi, si admiri, si te gindesti ce lumi iti poate construi imaginatia ta, lumi care se afla dincolo de bariera intunericului..Asta e cel mai frumos, cind esti pus in fata unor lucruri pe care nu le stii, si le construiesti din bucati din realitatea pe care o cunosti..Si toate curg, si tu iti imaginezi, si vezi alte peisaje, si iti imaginezi alte lumi, si asa faci un univers din nimic..E uimitor cite ai in tine..Azi sint un imaginativ, si miine am sa fiu poate un realist..Oricum, totul e ca simt ca sint conectat cu realitatea asta relativa mai mult decit am fost vreodata cu cealalalta, cea fix-rigidizata intre propriile ei limite..Si ma face sa ma simt atit de liber, ca as putea sa calatoresc cu mintea oriunde, si sa ma mir, si sa admir tot, pentru ca vad cit frumos e inafara, in aceeasi masura in care acelasi frumos il pot regasi inauntru..

Nivele de valori

Am fost ieri cineva, azi sint altcineva, si miine, ce sa crezi am sa fiu un cu totul altul, pentru ca asa e fiintza mea, merge inainte pe drumul ei..Tu esti la fel, si esti constient perfect de asta, ca nu ca si cum am descoperit america noi..Bine, nu ca asta ar conta prea mult, pentru ca noi am fi prea importantzi, si ailaltzi ar fi complet nestiutori..E asa pentru ca asa s-a intimplat sa fie..Eu sint determinat istoric de tot ce mi-a fost dat sa traiesc, ca si tine..Si a fost sa fie asa, ca sa fiu, sa simt, si sa gindesc dupa ce mediul meu mi-a fost exact ala, ca sa trec prin situatiile alea, printre oamenii aia, care au gindit in felul lor..Nimic, si nimeni de blamat, astea au fost vremurile, si noi am fost astia care sintem..Nu trebuie sa ne laudam, sau blamam, pentru ca nu avem de ce.. Totul e sa vedem cum am gindit, si reusit sa scapam de acele capcane ale trecutului..Acuma lumea e cu totul alta, si noi continuam sa fim..Avem in noi o gramada de rani ramase de atunci, dar astea le mai putem vindeca, totul e sa raminem intregi dupa atitea lovituri venite cu cele atitea transformari..Pentru ca am suferit destul de mult, si, cumva, nemeritat, dar asta e un fel de ceva ce vine din ceva ca o reevaluare a unui firesc-nefiresc ca urmare a miscarilor temporale..Si aici nu ai ce spune, pentru ca viata ti-o ia pe dinainte..Dar ceva e de vazut..Ca sint multi cu mentalitati depasite, care te cam cauta sa te traga spre ei, dinozauri vremurilor absurde care au gheare bine ascutzite, si care te vor alaturi de sufletele lor strimbe, ca sa fie asa, satisfacute ca au reusit ceva..Pe mine m-au speriat oamenii astia, pentru ca nu am reusit sa-i inteleg, cine sint, cum sint, si, mai ales, ce fel gindesc..Nu-i judec, pentru ca le inteleg, cumva, suferintza, dar nu cred ca sint eu in masura sa-i ajut..Mai ales ca ei sint asa de siguri pe ei, ca se sprijina pe o lume arhaica, care li se cam prabusheshte..Cum am zis, sint solidar cu durerea, dar nu cu contextul asta, in care ei vor sa para ce nu sint..
Ma rog, istoria ii sterge pe toti simulantzii si pacalicii, dar astia au facut destul de mult rau, in drumul lor..Si iar, ramin ca sa spun asta nu sa le judec variantele care nu fost..Pentru ca n u vreau sa le fac un proces, pentru ca am mult mai multe lucruri de facut..Dar le spun sa ramina acolo, si sa nu ma atace, pentru ca am si eu metodele mele de contra-atac..Si sintem pe nivele diferite de valori, oricum..

Oamenii variante

Lumea de acum e o varianta intimplata, pur si simplu, pentru ca asa s-a intimplat sa fie unele conditii..Asa a fost de cind timpul..Au existat tot felul de situatii in istorie, cind unele specii au disparut, pentru ca li s-a schimbat mediul, si nu s-au putut adapta, dar au venit, din urma, alte specii care au supravietuit..Asa si cu noi, care sintem sapiens, se spune, dar si noi avem limitele noastre, si, la anumite revolutii sociale ne adaptam, sau nu, asta e..Depinde, cica, de o inteligentza proprie, desi e asa de interpretabila si chestia asta, ca ramii masca..Eu ma uitam la mine, la cum sint, la fel de a fi am, si cum pot sa fac, ce fac..Cind am avut un fel de prim esec am cresut ca nu abordez corect realitatea..Ca sa se intimple iar..Bai nene, ori sint eu depasit, ori voi, toti, la gramada..Bine, mai tirziu mi-am dat seama ca situatia e mult mai complicata, si ca adevarul e la mijloc..Ca am si eu prostia mea dintr-un fel de idealism propriu interpretat, dar e o prostie a unor sefi de te lasa fara replica..Care cica, ei, respecta un fel de reguli generale pe care le interpreteaza dupa propria lor prostie, si cauta sa faca, cumva, un fel de echilibru social intre toti, asta chiar daca elimina valori ca sa pastreze o mediocritate semi-inutila peste tot..Bine, nu-s de vina ei, ca de astia sint peste tot, na, de vina sint aia care i-au pus, si au incredere in ei..Io le inteleg dorintza de a scoate cit mai mult profit, dar nu trebuie facut asta mecanic, doar pentru ca ei vad realitatea atit de limitat..In fine, astia or sa fie eliminati de pe piata de altii mai inteligentzi, e adevarat, dar au inca o putere nemeritata..Bai boule care esti probabil sef, eu sint specialist, si am regulile mele, nu pot sa fac ce-ti trece tie prin capul tau patrat, pentru ca nu se poate..Ma rog..
Care e inteligent intelege..Lumea nu e conforma cu nimic, si toti au variantele lor de viitor..

Filosofie intre ruliu si tangaj

Azi facem filosofie, de fapt noi facem filosofie tot timpul doar ca nu ne dam seama, ca orice spunem are miliarde de'nterpretari..E simplu, putem sa spunem ca totul e nimic, in aceeasi masura in care nimicul e tot..Asta spus asa, scurt si la obiect, in stil matematic..Daca vrem sa spunem pe lung, ar fi totul e nimic, care e totul, care e nimic, care e totul, care e nimic, care etc, putem sa umplem mii de universuri cu cuvintele astea, ca sint in sir infinit..Acuma matematic vorbind e un cerc vicios, ca definim una prin cealalta in cerc, ne invirtim asa pina ne arunca forta centrifuga in afara, si cine stie pe unde mai ajungem..Bine, mai sint si interpretari, ca daca zici ca totul e nimic se poate intelege ca multimea totul e mai mica sau egala cu multimea nimic, adica totul poate fi egal cu nimicul, in caz extrem, sau, in caz obisnuit totul e mai putin decit nimicul..Asta daca privim totul si nimicul ca multimi, dar le putem vedea si ca altfel de entitati, sau na, ca altcevauri nedefinite chiar riguros..Stiu ca se poate spune ca facem teorie sa ne aflam in treaba, ca asta nu e legata de vreo chestie practica, ci e asa, o dileala impachetata pompos in cuvinte care pare ca sugereaza ceva profund..Bine, am zis asa ca sa parem abstractzi si care merg la fundamentele problemelor, ca daca ziceam de ex: totul e tot, si nimicul e nimic, atunci totul parea de o banalitate de aia care te plesnea direct, la o prima evaluare..Bine, cei care sint genul care despica firu'n 4 ar fi zis ca baaa, asta e mai subtil decit pare, si tre'sa-i cautam ceva secrete ascunse in fraza..Na, depinde de om cum te interpreteaza, ca pe unii ii faci praf cu logica, pe altii ii enervezi suficient cit sa sara la bataie, tot ce se poate..E bine pentru tine sa stii auto-aparare, asta e sigur, ca in viata apar tot felul de situatii..Bun, sa revenim..Ziceam ca filosofam asa, in stil propriu, si personal..E distractiv, ca exercitiu, ca ne pune sa ne mai folosim neuronii, si ne si incinta o varianta de asta de paradox, mmm, sau poate paradoxul e altceva, ca am uitat definitia, ei na, acuma nu tre'sa fim chiar asa de batuti in cap, ca daca retusam un pic pe ici, pe colo iese si paradoxul, ca nu e ca si cind trebuia sa fie fix un paradox din prima, ca filosofia nu e stiinta exacta, e cu multe interpretari, si se mai negociaza unele adevaruri, ca daca toate-s relative, pai chiar sint, si na..Nu tre'sa cautam sa ne agatzam ca disperatzii de cutare, sau cutare chestie, ca absolutul nu exista, si atunci facem si noi ce putem..
Eu sint inginer navalist, si la nava exista 2 miscari, cind e pe apa: ruliul, si tangajul..Ruliul e rotirea alternativa in jurul axei lungi a navei, e mai rapid, ca nava se apleaca spre tribord, isi revine, se apleaca spre babord, etc, pina se stabilizeaza, iar tangajul e o aplecare fata-spate a navei, care e muuult mai lenta, si revenirea mult mai rapida..Acuma orice miscare a navei e o combinatie de ruliu-tangaj, ca, na, asa e in natura..Si inca o chestie..Nava e o coasca de metal goala pe dinauntru, ca sa pluteasca, dar ea trebuie sa satisfaca o regula: daca, sa zicem ca se intimpla ca nava sa aiba un val mare in fata, si un val mare in spate, ar fi ca si cum tot corpul ei ar fi suspendat, sprijinit doar la extreme, si, in cazul asta, corpul ei ar trebui sa fie suficient de rezistent cit sa nu se rupa sub propria greutate..De asta coasca de metal are sudata in interior tot felul de profile longitudinale, si transversale, pentru marirea rezistentzei..Si ma gindeam cum s-a intimplat cu Titanicul, ca a luat apa intr-o parte, s-a inclinat mult, si jumatate de nava era ramasa in aer, sau poate mai mult de jumatate, cine stie, si s-a rupt de la mijloc, ca s-a vazut epava..Pe atunci nu se respecta regula asta, oare? De fapt na, si regulile se schimba, in timp, dupa ce se observa ca nu sint suficient de bune..Asa evoluam, corectindu-ne greselile intimplate, ca pe cele neintimplate nu le stim, inca..

Om de lume

Doamnelor, donisoarelor, dognisorilor, donmilor, da-timi voe sa ma pregzint, eu sint Coceanu-Falus Birgil, din..de fapt ce mai conteaza ca de unde sint ca sa ma contorizeze fun neica-nimini si sa manjure, mai bine ramin omonim, si zic dacit da ce am pa suflet..Eu sint un omn ojbinuit, fara fitze si pamnfleturi, da la mine am o chestie de sa o zic pe schlau, mai, la mine amorul e sa-cru..Io nu dau cioara din mina pe un sto de ciori dupe gard, ca am vazut ca in veatza ce conteaza e ce se merita, si nu ce pare, ca azi multi ale-arga dupe iluzii, si cre-detima ca e nashpak, ca nu asa faci ca sa se fie bine, ca am vazut multe nene, cas trecut si intimplat. Io nus sopisticant, da am cei al meu, si asta fara sama dau pilozof. Ieri vine o dududuie la mine si zice ca sa fim prietenosi, io zic, bine, da cum asa, ca ce crezi tu ca pe mine ma pacalicesti cu deastea de din arsenalu femeiosc, ca te imbraci ca si cind te desbraci, si faci miscari de alea erontice, ca sa ma faci sa sar pe tine aicilea in pumblic..La mine nu fonctioneaza bre jocuri de astea de pacaleala hipnotica, la mine v ii si zici ce ai de zis, ca io analizesc cu tentzie tot ca sa ma gonving..La mine amorul e s-acru, nu merge cu variante de doi lei gauritzi si ruginitzi..Io am dacit amor shpiritualistic, de ala de zboara sus de tot, ca vulturii in Cordibilieri..Si acuma au mai fost tentactive de astea sa ma ia pe sus, daca nu lea mers, ca acvilanoncaptatmuscam, hahaha, cas si erugdit, siti trag o maxima de cazi pe jos..Cum zicea ala, ca daca amor nu e, nu e, si esti mai prost dacit dac nu e..bine, acuma trebe si sa gasesti oameni care sa inteleaga amorul, ca e multi prosticare simuleaza ca au amor in ei, sizic ca nimeninue ca ei..Bai cestia, mai cititi si voi claxici ca sa va dashchidetz la minte, ca nici asa nu sa poate, ca te trezesti ca vorbesti, si ala da din cap ca si cind ar intzalege nush ce subtilitaxi, si tu vorbesti, si vezi ca bou ala e un bou care se da dashtept fara sa consiste in vro ceva, na, mai dai pe aratura..Pai cite eneorgie am perdut io pe simulatori de astia, ooooo, de parca a fost asa un fel de sir matematiftic, nai ideie..Bine, acuma si io am mai iubit efemeric si plantonic, da a fost ma dedemult pe cineva dragutza si asa de coerspunxatoare, ca am crezut ca nui real, dar a fost asa temporal, ca namcrezut..Si saterminat cam aiurea, darna, asta e, ca lumea asta e cu probleme..Lamine amorul e sacru, si nu termini inainte sa incepi, ca trebe sa treci toate probele, ca la olimpiada..Nu ma bag la subtilizme, ca nus genu, da la ce e normal e ca sa fie asa cum trebe, mai nene, ai un drum de parcurs, pai mergi pe el, ce puleainbeci, e asa ca la admitere, pac, dai, te verific, si esti admis sau respinx, ten fras, nue ca stai sa vezi, ca ia spaga, da spaga, aici e pe serioz, si numantereseaza de trecutu tau, dacit daca asta te ajuta sa te faci corexpunzatoare..Si restu e dacit pace si pretinie.

Detalii de viata

Cica sintem fiintzele momentului, si traim aleatoriu, si fara un sens riguros definit, cam cum ar fi asa, la intimplare, intr-o adaptare continua la un mediu care se schimba foarte repede..Si cica nu stim de unde venim, si mai putin de atit, unde ne ducem, pentru ca nu stim cum am aparut, si de ce avem datele astea de origine..Si ca e posibil ca sa nici nu cunoastem prea multe despre noi, sau lume..Acuma daca e sa judecam rational, cam da, toate par relative, pentru ca asa e pentru toate fiintzele, ca nici ele nu au avut vreun reper stabil..Eu sint acum pentru ca asa s-a intimplat, nu e ca si cum am avut vreun destin pre-determinat, si ceva care sa ma justifice..Bine, nu ma inc inta, si nu ma deprima, pentru ca ma asteptam la orice, vazind cum e lumea mea dimprejur, dar, parca as fi vrut sa stiu ca sint privilegiat, cumva..Si ete ca nu sint..Asta e bine, ca nici nu vroiam sa fiu prin ceva in atentzia celorlaltzi..Ma bucur de statutul meu de incolor, inodor, si insipid, chimic vorbind..Stiu ca am in mine multe atu-uri, si ca pot multe, dar la ce mi-ar folosi? O sa arat ce pot, o sa fiu incadrat in ceva, lumea ma va recunoaste prin ceva, si gata, dupa asta vor trece toate..Ca, oricum, chiar daca as putea sa fac istorie, asta nu mi-ar ajuta..Mai bine ramin in lumile mele si ma desfasor tacut si linistit..Pentru ca viata, oricum va continua si fara sa-si aminteasca de mine..Asa a fost de cind lumea, si asa o sa fie..Pam-pam, viata e scurta, s-o traim ca sa merite, si ce va veni, sa fie..Poate o sa ma reincarnez in vreun spirit super-ales, care a descoperit ceva fundamental..Sau poate nu..Oricum stiu ca am trait ce am trait, si ca, dupa un timp, am sa dispar..Restul, cum ziceam, sint detalii..

O lume adormita

Lumea e o varianta de lumi..Adica o varianta de evolutie posibila a interactiilor dintre lumi..Asta daca am putea sti, cumva, cum lumile ar putea interactiona, si ce posibile efecte ar avea, la cit de complicate sint toate..Si e si greu sa vorbim de ideea de lume, cind chiar nu stim ce e aia, pentru ca o grupare de lumi nu e neaparat "lumea" aia totala, pe care ne-o imaginam..Si cine stie daca exista asa ceva..Pentru ca grupari de lumi in clustere pot fi la toate nivelele, si un nivel suprem nu a dovedit nimeni ca exista..
Azi am trecut de bariera zonelor interzise, si am vazut ceva ce m-a uimit..Atita stiu, pentru ca, la intoarcere memoria a ce mi s-a intimplat mi  s-a sters.. Bine, nu cred ca a fost ceva sa merite, sincer..O fi fost ceva de istorie..Sau legat de vreo istorie intimplata, si, pe care ceilalti nu au vrut ca sa se stie, pentru ca a fost prea dura..Parca era ceva legat de al doilea razboi mondial..In fine, nu mai conteaza, ca, oricum lumea a devenit mai umana, in timp..Azi uitam ce nu ne-am reamintit, dar pastram in computer, ca sa nu se mai intimple..E normal..Unii mi-au spus ca au vazut ce era acolo, ca, mai demult erau trimisi oameni ca sa omoare intre ei, in razboaie care erau declarate in numele a ceva denumit "patriotism", pentru a apara o entitate statala..Stiu, e greu de crezut, dar cica a fost asa..E cam absurd..Si cica dupa aparitia technologiilor globale totul s-a schimbat, pentru ca toti au vazut realitatea trecuturilor..Tot ce se poate..Eu ma duc de multe ori in trecuturile alea, in visurile induse, dar acolo e liniste, si toti pare ca sint prietenosi..Bine, e si o lume nocturna cam izolata, si eu merg pe drumurile mele, si nu prea ma intilnesc cu ei, pentru ca prefer sa fiu ne-afectat, pe cit posibil, de interactiuni..Pastrez totul ca sa fie cum imi imaginez, si sa ma desfasor asa cum sint, si cum ma simt, prin locuri care par nelocuite, hahaha, stiu, par ciudat, dar asa cred ca e mai bine..Pentru ca misterul asta intilnit imi face bine..Imi place sa vad case vechi, ca atunci, pe strazi vechi, slab luminate, care cine stie unde duc..Eu merg pe ele fara sa stiu ce mi-ar aduce in minte, pentru ca mi se pare mai interesant sa traiesc starea asta de cautare..In fine, fiecare le are pe ale lui..Necunoscutul asta de multe ori ma inspira..E atit de brutal si plin de surprize, ca nu seamana cu nimic..Bine, asta poate simt toti, desi unora le e frica sa recunoasca, pentru ca prefera confortul lucrurilor stiute deja..Ce fabulos e sa vezi cladirile astea in noapte, cind toti au in ei indiferentza somnului..Nimic mai divin ca pasii pe care poti sa ii faci singur, prin locuri care pare ca dorm si ele..Totul e ca sa vezi totul cum e, si sa nu trezesti..

Toamnele timpurilor

Lumile aluneca unele pe linga altele..Uneori trec unele prin altele, alteori se ciocnesc dur, sau, cind arogantza e maxima, se evita..Dar pare ca ramin impreuna, ca si cind ar cunoaste dorintza profund umana de socializare..Pe cit de cosmic-indiferente par uneori, pe atit de apropiate si de doritoare de afectivitate par in multe alte situatii, ca nu prea stii ce sint, ce fel de entitati sint..
Ieri am fost intr-o expeditie, sa vizitam o planeta..Mediul era cam ostil, sincer, greu de crezut ca ar fi putut fi transformat, cu toate asemanarile cu Terra, ca pozitie, trecut, dar a fost interesant ca am gasit acolo viata in stadii primare, niste fiinte mici si ciudate, care pareau ca s-au adaptat bine..Am facut simulari pe computer, de o posibila evolutie, si am ajuns la concluzia ca daca ne-am fi stabilit, am fi distrus tot..Si asta nu avem voie sa facem..Asa ca am plecat repede, cit sa nu afectam evolutia de acolo..La intoarcere am dat peste o nava spatiala medie care parea in deriva..La inceput am crezut ca ne-am intilnit cu o nava de-a noastra, dar dupa ce am intrat am vazut ca era a unor extra-terestri..Toate sistemele functionau, dar nu era nimeni care sa ne intimpine..Am gasit doar citeva schelete de fiintze care pare ca au fost acolo, si pe care le-am luat sa le analizam, ca sa aflam mai multe..Mi-a parut asa de rau ca am ajuns prea tirziu, cu citeva mii de ani dupa ce ultimul supravietuitor a murit..E prima oara cind am vazut asa ceva..Cred ca asta o sa ma marcheze pe toata viata..Ce s-o fi intimplat acolo? La intoarcere pe nava am scanat totul, ca sa nu ne trezim cu vreun virus necunoscut..A fost totul ok, dar nu am reusit sa vedem de unde proveneau ei..Ce chestie..Scheletele o sa le punem in muzeu, dar nava lor nu am luat-o cu noi, ca un fel de respect universal pentru eroii altor civilizatzii.. De atunci ma tot gindesc daca ei au vrut sa li se intimple asta, sau a fost ceva necunoscut, ca un fel de nostalgie depresiva care sa determine tot..Eh, asta e cu fiintzele astea independente, ca au trairile lor proprii, si actiunile lor, care cine stie ce motivatii au, si, in final, ce efecte..Dar mi-a parut sincer, rau..
Azi ma duc in zona de toamna, sa vad peisajele alea colorate, sa simt vintul, si sa vad cum natura se schimba..O sa-mi pun si o muzica de meditat, ca sa vad daca trec de intelegerile mele obisnuite..Daca nu, o sa ramin cu dorul asta de amintiri, ca imi cam lipsesc atitea, de atunci de cind am crezut ca timpul e de partea mea..

Nostalgii pentru netrairile trecuturilor

Lumile au ramas la fel..Sau poate ca s-au miscat la fel de incet ca galaxia..Sau galaxiile..Poate s-au format si ele, la fel, atunci, odata cu Big-Bangul cel universal datator de cosmos..Sau poate au avut un Big-Bang propriu, si diferit de celalalt, intr-un alt loc, si in alt timp..Cine stie..De fapt, cine s-ar intreba asta, si de ce, cu ce l-ar ajuta? Poate e mai bine sa ramina o intrebare fara raspuns, asa, sa fie deasupra noastra tot timpul, ca sa stim ca exista ceva stabil, intr-un cosmos in continua miscare..
Ieri m-am plimbat prin nava asta mare cit o planeta..Chiar, o fi mai mare ca Terra? Si cite ca ea or fi existind? Ca acuma sint la distante prea mari una de alta, ca sa se mai poata contacta, cu toata technologia asta super-sofisticata..Poate unele din ele au gasit deja planete terra-formabile, si s-au stabilit acolo.. Noi mai cautam inca, desi ne-am putea alatura unui sistem solar, si sa devenim un fel de planeta artificiala..Avem un ecosistem stabil, resurse destule, ne trebuie doar citeva lucruri si energia luminoasa a unei stele, ca ne descurcam..Nu mai stiu la a cita generatie sintem pe nava, pentru ca am plecat demult, de citeva mii, sau zeci de mii de ani-terestri-standard..Cu masinile de pe nava am refacut technologia tot timpul, asa ca ne-am modernizat, nava si-a schimbat motoarele, scutul, cam tot, doar structura de rezistentza a ramas aceeasi.. Avem de toate, ca in arca lui Noe, orice specie a fost conservata..Oamenii nu s-au inmultit prea mult, pentru ca am folosit o metoda de stabilitate, care a functionat foarte bine..Durata de viata a crescut, dar tot n-am descoperit secretul vietii eterne..In fine, astea sint detalii..Totul e sa simtim ca traim, ca de asta traim, nu? Avem tot felul de distractii pe aici, dar ma cam plictisesc..Eu tot cu visele induse ramin, ca acolo ma simt mai bine, si mai echilibrat..Odata am discutat cu cineva despre asta, si m-a intrebat ce lumi necunoscute si/sau misterioase am vizitat, si i-am raspuns ca eu prefer acelasi tip de vis, in celasi spatiu-timp..A ramas mirat pe toata durata conversatiei..I-am raspuns ca sint stabil in ce tine de placerile pur proprii, si ca na, asa sint construit psihic..Bine, nu i-am povestit ca toata imaginatia mea o folosesc la idei ingineresti, la variante posibile, din care unele nu merg, na, ca era prea mult, si poate nu ar fi avut rabdare sa ma asculte..Dar a fost o discutie placuta, si el era un tip adorabil..Chiar, poate ne mai intilnim, desi e putin probabil, pentru ca e multa lume, si na, poate mai gasesc si alti oameni interesanti..Si daca ar fi sa ma intilnesc cu toti la discutii nu mi-ar ajunge 10 vieti..De fapt as putea sa ii rog pe programatori sa am intilniri de astea in visele programabile, de ce nu? Pentru ca imi trebuie contacte sociale, oricit as fi eu de doritor de solitudine..Am sa ma gindesc la ce fel de discutii mi-as dori, si le spun si programatorilor..Sau sa-mi programeze un spectacol de teatru cintat ca in secolele alea frumoase, cind era o explozie de arta si cunoastere, de pe cind toti mai eram pe planeta aia albastra si mica..Parca as retrai ce n-am trait..Suna paradoxal..

Calatoria in tine

Cea mai buna activitate umana e creatia, cred..Oricine poate crea absolut orice (cu putine exceptii), daca se formeaza pentru asta, si daca lucreaza sa se perfectioneze. Pentru asta trebuie, evident, pasiune, ca sa inveti tot felul de lucruri, multe, si diverse, care iti plac mai mult, sau mai putin..Bine, ca sa creezi efectiv iti mai trebuie si vointa, energie, capacitate fizica si psihica, inspiratie, etc, etc..Starea de inspiratie e fundamentala, pentru ca ea e o stare de a fi inauntrul lumilor alea despre care faci referire, in care trebuie sa te scufunzi/inalti ca sa creezi..E o stare de zbor prin profunzimi, sa ii zicem asa, ca un fel de plimbare/explorare in tine, de unde aduni ce gasesti acolo, si le expui..Ce anume creezi, rezultatul adica, depinde de ce valori ai adunate in tine, pentru ca nu toate creatiile au in final aceeasi valoare, desi trairea e foarte intensa pentru oricine.. E interesant cum ar putea fi evaluata o anume stare, dupa ce rezultate obtii, ca sa zicem ca, mercantil vorbind, ar fi suma valorii creatiilor obtinute cind esti in acea stare, desi o stare exista in sine, ea nu e evaluabila..
Cel mai important e sa obtii acea stare, sa poti intra in ea, iar asta pare cel mai greu, pentru ca viata moderna te deturneaza continuu, asta ca sa nu zicem ca te zapacesco-nauceste de cele mai multe ori..De asta e bine sa te retragi din calea lumii, si sa te intorci la tine cit de mult poti..Dupa care sa incepi calatoria asta fantastica si imprevizibila..

Variante de frumos

Lumea asta e asa cum e..Si e ca o lume a tuturor promisiunilor noastre, asa cum e si a tuturor depresiilor noastre provocate de tot..E ca un amestec de sublim si ridicol-demonico-degradant, care se manifesta in toate felurile..Asta la o prima aproximare, pentru ca nu stiu cit de adinc pot merge toate, in bine, sau rau, in fine, asta e ca asa ca sa spunem ca uite dom'le ca noi chiar putem sa intelegem lumea in care traim, si uite ca facem ce putem, si blablabla, reusim pe felia noastra de orice..Bine, de cind cu netul asta toti ne putem exhiba, cresind ca putem deveni vedete, sau ceva..Si asta e pentru ca totul e inca la inceput, si unde totul e posibil, dar se vor mai separa apele, in timp, si vom vedea ce se va ma intimpla..E firesc ca toti anonimii si imbecilii sa vrea sa devina ce nu sint, pentru ca e democratie, si na, lumea isi cauta drumuri sa se afirme, dar e ceva ce va interveni, ceva ca o sita a selectiei..
Ieri am fost si eu un anonim..Si asta sint si azi..Si imi place sa fiu asa, tot timpul..Mi-e sila doar de mediocrii care cauta sa se susbstituie..Aia fac ce pot, ca sa iasa din ce sint..Daca nu ar fi asa de salbatici nu m-ar deranja, dar au prea mult in  forma, si prea putin in fond..Mi se pare sinistru ca cineva sa-i considere doar pentru aparentze..Si ii considera, pentru ca le seamana..Iar noi raminem masca la tot spectacolul asta, pentru ca ni se pare absurd..Dar el exista, si vezi, continua, pentru ca are suport de la multi altii ca ei..Am un exemplar din asta mai aproape decit mi-as dori, un cretin violent si care ma provoaca tot timpul, genul ala care cere pumni..Cum dracu' de nimeni nu-l taxeaza pe animalul asta asa cum cauta sa ma txeze pe mine la orice greseala minima pe care o fac? E corect? Ce fel de corectitudine sociala mai exista? In fine, am tot vorbit de asta, si pare ca nu exista o solutie, atita timp cit animalele astea pare ca sint ok..Traim fix intr-o aberatie pe care o clamam ipocrit o lume a variantelor..Bun, poate peste un timp imi schimb mediul, si o sa traiesc printre oameni normali, si atunci o sa zic ca lumea e chiar un loc frumos..

Eroii erorilor de sistem

Lumea e un loc care a fost, care e cum e, si care promite ipocrit ce va fi..Asta e ea, si asa e pentru toti, si fiecare profita cum poate de ea..Unii cauta adevaruri in trecut, altii in prezent, si altii in viitor..Si toti au dreptate in  aceeasi masura in care se inseala..Pentru ca totul e atit de realtiv in orice, oricit adevar ar parea ca se ascunde prin unele locuri..Pentru ca si adevarul asta tine de tine, de valorile tale, si de ce speri.. Manipularile au existat dintotdeauna, amestecate abil printre adevaruri, si totul a fost la latitudinea ta sa crezi ceva, sau altceva..Oricum, ce a fost a fost, si ce va fi, va fi..Iar ce este e cam vizibil..Mie mi se pare ca realismul asta de acum e o exagerare a unor mercantili care ii invidiaza pe visatori, sincer..Pentru ca e atit de evident ca prostia atasata de clisee nu e o solutie, si ca totul se va prabusi mai devreme sau mai tirziu, si ca totul depinde de cit de inteligenta devine societatea..Eu sint, tu esti, noi existam acum, ca o garantie si justificare a ce facem nu prea e suficient..Actualul nu e suficient, daca esti un ratat care se agatza de orice ca sa se justifice..Tu doar profitzi de viciile de sistem, si faci orice, pentru ca esti capabil de orice, ca sa supravietuiesti, calcind pe orice eventuale cadavre..Stiu, traim intr-o mizerie care se auto-justifica, intr-o auto-suficientza pentru ca asa isi conserva instabilul si propriu echilibru..Stiu, crezi ca asta va dura suficient cit sa te lase sa existi..Sa fie asa? Ai cite atuuri cite crezi ca ai? Si cum crezi ca ai sa poti depasi ce va veni? Chiar asa de simple sa fie toate? Bai, eu sincer te urasc, si toata omenirea asta simte ca mine..Esti un mutant, care a supravietuit datorita unor erori de sistem..Dar inginerii nostri mai fac updatari..

Garda demonilor

Bun, sigur, traim intr-o lume care se recunoaste ipocrita, intr-un mod ipocrit, pentru ca prostia traieste si se revendica prin ipocrizie, pentru ca asa e, ce bine e, behehe, sintem oi intr-o turma tembela, dar nu recunoastem, si behaim, si mirosim a oi de la ani lumina, dar noi vrem sa parem mari si tari, si cu valori, si cautam sa aratam asta salbatic si ostentativ, pentru ca na, noi vrem, si facem, si cautam..Bun, asta e pentru mediocri, discursul asta imbecilo-imbecilizant, bun de pacalit idiotii, pentru ca pe cei educati nu prea ii pacalesti, pentru ca ei chiar au valori, si chiar stiu cum arata adevarul..In fine, am zis asta asa, ca sa avem termeni de comparatie pentru cum analizeaza si actioneaza societatea asta romaneasca atit de dashteapta.. O prima aproximare: cum arata Romania de azi, adica ce are fizic, nu zic de valori, are ea drumuri, spitale, invatamint, infrastructura, legi bune, elita intelectuala, etc? Are ceva din toate astea? Are ea specialisti buni care lucreaza in concordie ca sa construiasca ceva, orice? Are oameni capabili care sa mai vrea sa nu emigreze? Are o mentalitate sanatoasa bazata pe valori, care sa fie o baza solida pentru o societate stabila?
Eu cred ca nu are absolut nimic din toate, si nu e capabila sa reziste in competitia asta atit de dura a valorilor..Sigur, acum e olimpiada de matematica internationala la Cluj, dar asta e, mai mult o intimplare, pentru ca am avut unele rezultate in trecut, pentru ca mai avem elevi olimpici, pentru ca, pentru ca..Bre, la noi valorile au fost exceptii, si ele s-au afirmat in contra unui sistem mediocru si ostil, sa fim seriosi..Si valorile au cam parasit tzarisoara, si si-au vazut de drumul lor, n-au stat sa fie victime..Acuma ca tzara le-a facut pe valorile ultra-afirmate dincolo eroi post-mortem, na, aberant spre sinistru, ca o combinatie de heirupism care sa justifice ceva de ochii lumii, ca nu din vreun patriotism local..Orice s-ar spune, locul ala are multi demoni, si bine faci sa cam fugi, ca altfel e cu belea..E suficient sa privesti un pic prin istorie, si te lamuresti..Eu vad si acuma cum demonii aia umbla prin mintile multora, si cum te fugaresc..Bine, daca esti nascut acolo cam inveti cum sa te feresti de ei, dar trebuie sa fii vigilent, ca nu se stie..

Timpul cunoscut

Mai demult spuneam ca timpul e fluviul ala plin de fluid invizibil, care curge prin toate cite sint..Curge cu viteze, pare, afectate de viteza de miscare a obiectului studiat..Daca ne miscam, timpul curge mai incet, dar cu o cantitate infinit mica..Daca am fi intr-o nava care se misca cu viteze fffffffffff apropiate de viteza luminii, adica asa ca numitorul din formula, adica 1-(v/c)^2 sa fie mic-mic-mic de tot. Cind viteza mobilului e egala cu viteza luminii numitorul ar fi zero, si impartirea la zero da infinit, atunci poate aproape s-ar opri timpul in loc, pentru cel care se misca cu o asa viteza, pentru ca o micro-secunda ar putea insemna milioane de ani, sau mai mult..Dar, de la, inceputul timpului au trecut aproape 15 miliarde de ani, adica ceva limitat, iar tu, daca ai merge cu viteza foarte aproape de viteza luminii ai parcurge foarte repede printr-un timp care n-a trecut inca, pentru ca noi traim acuma, in momentul asta aflat la 15 miliarde de ani de la inceput, si nu mai mult..Sau poate ca in nava aia vei trai un timp care va veni, vei calatori cu viteza in viitor, pentru ca tu, in nava, vei fi parte dintr-un altfel de lume, paralela, in care timpul curge cu atit mai incet cu cit viteza e mai mare..Ce ciudat ar fi sa poti face asta, sa calatoresti altfel, prin timp..Pentru ca tu vei trai un timp real tot de 70-80 de ani, doar ca dilatat, vazind cum ce se intimpla imprejur se schimba mai repede..Si vei vedea cum lumile se transforma, si cum cei pe care i-ai iubit vreodata au murit demult, si cum alti oameni, cu alte mentalitati sint acum, poate mai adaptati la noile realitati, poate mai reci, sau cruzi..Sau poate mai buni, cine stie, ca pare ca evoluam in spre o lumea mai normala la cap, si generoasa..Chiar, oare spre ce va merge lumea? Ce fel va evolua ideea de "a face afaceri" in viitor, va fi tot asa de dura si brutala, sau va incepe sa mai aiba si reguli? Desi acestei idei ii datoram evolutia societatii, pentru ca daca n-ar fi fost unii dintre noi mai perversi si mai lacomi ca patroni, nu am fi avut azi roboti si zbor in spatiu, si saptamina de lucru de 5 zile,  si technologie, si alte drepturi, asa este..Pentru ca toate au evoluat din nevoia de eficientza, si reducere a cheltuielilor..Sigur, se da vina pe technologie, ca va aduce cu ea disparitia unor joburi grele sau repetitive, dar asta e un cistig..Iar lumea va reorienta oamenii inspre a deveni mai creativi, si ii va obliga sa gindeasca mai mult, iar asta iar e bine..Acuma tre'sa avem in vedere si de resursele planetei, ca trebuie si inmultirea asta sa nu se faca asa exagerat, ca sa nu suprapopulam planeta asta, ca e si ea limitata..In fine, solutii sint deja, totul e sa fim suficient de inteligenti sa intelegem ca trebuie sa le si aplicam..Si n-ar fi rau sa chiar invatam sa protejam resursele disponibile, ca sa nu ne cream singuri probleme, mai ales ca exista acum si efectul de sera, si incalzirea globala, si o accelerata disparitie a speciilor de animale si plante cum a fost mai demult la marile extinctii bine-cunoscute..Sigur, daca n-ar fi fost, sa zicem, disparitia brusca a dinozaurilor care au dominat planeta sute de milioane de ani, adica acel meteorit care sa loveasca Terra, noi nu am fi existat acum, asta e sigur..Si ma gindesc cum ar fi daca un meteorit si mai mare ar lovi acum planeta, oare noi, cum vom supravietui? In fine, asta va dura, si va fi o problema pentru generatiile viitoare..Bine, atunci se vor fi gasit solutii la a devia eventualii meteoriti periculosi din drumul lor spre impactul cu pamintul..
Ce interesant, noi traim acum, si ne gindim cum va fi viitorul, cunoscind ce a fost in trecut..Proiectam in minte miliardele de ani trecute, ca si cind le-am fi trait chiar noi..Poate ca uitam prea usor ca viata noastra, la nivelul timpului cel universal e atit de mica..

New start

Memories can help, as some said, or can grip you, and, somehow, if you let them, drag you down, but that is a matter of your choice..They are there to be, to evolve, to become shinier or darker, to change their nature, as you let them, or help them, because they are a strong part of what you are..Nothing to blame here, or to try to raise to unknown heights, because all is of an deep inner self..They are part of you in the same way you are part of this social group..Mostly they are to help, I think, specially in those moments when you feel to regret that past that was not worth at all..And they can provide the energy that you've missed all along..But that is if you can allow them to give you that something that was desired and not found in whatever the present lacked..The thing is to build your strength from pieces within, and to continue to build on, according to your dreams..
Sometimes the hardest part, in life, is to overcome some hard times..Specially when you are only you, in a world where all of them seem so different and tough..After you're badly hurt, and when others see that, it is also damn hard to hide, to heal yourself..If you can do it, to overcome that time, than it's already a beginning and a great leap..After that it's easier..You get up, and get ready for the next..You call all memories for help, and start a new way, in a new life..With nothing that can, ever, drag you down from that past..And start as new, and as good..

As time goes by

I'm an absolute average person, with no outside signs to make me differ from anyone other..Sure, probably I could read the subteleties of your soul, but that would not make me different in something that I would ever wish to become, not in  here, nor in other possible worlds that could be, eventually, created by the imagination..I see, speak, and let out the truth in my own way..And let that be a start for others that could ever see farther than me..
The what is, is, somehow, a something of one of the possibilities..Because the this is a projection of our desires..Don't know how to intricate words to describe it..Worth is to say that in this actual place we are to be as same as ever..That is all, not more, or less..Sure, we could watch each other to find if it will worth something, at the end..But that will come, as time goes by..

Lumea calatoriilor nocturne

Lumile par balerine care fac un dans misterios..Vin, se duc, se intorc, sa rasucesc in aer, se dau peste cap, isi schimba tinuta, gesticuleaza, rid, pling, uneori vorbesc limbi ciudate..Pare ca fac orice ca sa-si expuna anatomia (glumesc, nici o legatura cu femeile), petrec, sint nostalgice, melancolice, sint oricum, si in orice fel care poate fi inteles mai mult, sau mai putin..Dar au in ele un fel de constanta, ceva stabil, care le face unice, si usor de recunoscut..Eu parca le simt cum sint, atunci cind le mai visez, pentru ca ma regasesc in fiecare intr-un fel anume..
Azi am zis ca vreau iar un vis indus, pentru ca mi-a lipsit..Vreau inapoi in locurile mele, ca acolo e caldura aia speciala, si linistea din aer, si viata linistita si lina ca apele Dunarii, doar acolo e locul pe unde mi se plimba cu o proprie arogantza, visurile..Ce bine e sa te stii intors la toate ale tale..Sint iar in busul de noapte care merge de undeva, spre un altundeva..Sint absolut singur, vad ca nici soferul nu a mai aparut de data asta, busul merge singur, si opreste in statii, deschide usile, asteapta, le inchide, dar nu urca niciodata, nimeni..In aer suna Music of the night, aaaa, m-a ghicit computerul stie ca poate asta e ce se potriveste cu solitudinea asta limpede si vioaie..Acuma eu profit de toate si ma bag iar la contemplat peisaje care trec, lumini, ca sa mai meditez la ale mele, pentru ca asta ma face fericit..Hm, ce e si viata asta, un sir de intimplari care ne marcheaza, si carora le dam o importantza prea mare..Si ce fragili sintem, ce usor ne lasam impresionatzi de lucruri mici, pe care le vedem uriase, pentru ca ele, lucrurile nu ni s-au intimplat asa cum s-au intimplat altora, cu o alta intensitate, si la o cu totul alta magnitudine..Unii au avut joburi de invidiat, sau un success de neimaginat, sau au trecut prin drame, si dureri incredibile..Poate i-am invidiat, dar nu cred ca as fi putut suporta asta, pentru ca nu sint genul ala, sa ma dau cu capul de peretzi ca sa ma adore lumea..Eu sint eternul  trist ca nu e invizibil, si care sa fie infinit liber..Asta era idealul meu, sa pot observa orice, oricind, fara sa fiu observat..Ce bine e aici..Pot sa vad, sa simt, sa visez la orice, sa-mi imaginez, sa ma gindesc in liniste..Ce frumoasa ar fi lumea daca peste tot ar fi busuri care sa mearga, noaptea, pe strazile unui oras adormit..Si ce frumos ar fi totul, daca am sti de la inceput cum sa facem ca sa devenim ceva la care am visat..

Forme de iubire

Se spune ca in iubire, ca in razboi, totul e permis..Sau in dragoste, in fine, in ceva ce tine de o legatura profunda intre suflete..Doar ca nu e bine sa exagerezi cu nimic, pentru ca iubirea e intre suflete libere, si nu trebuie sa stai calare pe celalalt, sau sa incerci sa-l controlezi, sau sa-l coplesesti cu ceva anume, pentru ca, atunci el ar avea tendintza sa se refugieze in izolare..In iubire faci totul fix cum simti, pentru ca esti liber, si celalalt e liber si el sa accepte ce faci, pentru ca si el face ce simte..Si in iubire nu e absolut nimic de regretat, pentru ca nu are cum sa fie..Iubesti cind faci amor, si te eliberezi, dar parca iubesti mai mult cind mingii, si atingi, si si mai mult cind imbratisezi..Pentru ca atunci chiar simti ca esti impreuna cu celalalt mai mult decit ai fost vreodata cu tine..

Noi si lumea

Cum crezi ca esti? Cum crezi ca esti cind esti, vesel, trist, melancolic, nostalgic? Si cum crezi ca e lumea atunci cind tu esti asa, crezi ca e lafel catine, sau ca te intelege? Tu cum o intelegi, cum crezi ca iti poti comunica ei sentimentele tale, si cum le primesti pe ale ei? Da, stiu, crezi ca si mine, ca lumea e rece, si tacuta, si tu nu poti face nimic sa o schimbi, absolut nimic, pentru ca ai incercat asta de multe ori..Da, tu esti tu, in locul tau, si ea, lumea, ramine ea, in uriasul loc al ei..Si toate vor ramine asa, pentru ca tu, chiar daca te vei schimba, ea, lumea, va cam ramine la fel, pentru ca e prea mare, si are o inertzie prea mare..Si asta e normal, pentru ca lumea se poarta la fel, cu toti, nu e ca nu te place doar pe tine..Bine, unii sint altfel, si se adapteaza mai usor, altii mai greu, sint tot felul de oameni, dar pe toti lumea ii priveste cu aceiasi ochi.. Si ea nu favorizeaza, si nu obstructioneaza pe nimeni in special, ea e la fel cu toti..Unii vad asta ca fiind corect, altii ca incorect, asta e, lumea e asta, si toate sint asa..Daca tu ai fi in locul lumii cum crezi ca te-ai comporta? Crezi ca ai fi mai bun ca ea, sau mai elitist?Si, in locul ei, cu crezi ca te-ai comporta fata de un om obisnuit, crezi ca i-ai acorda lui o sansa mai mare ca altcuiva? Si de ce ai face asta, doar pentru ca tu crezi ca ai valori mai mari ca altcineva? Judecind lucid, cred ca incep sa inteleg de ce lumea e asa..Pentru ca asa e cum trebuie sa fie fix acuma, asa gindeste ea la momentul asta istoric..Miine va fi cu totul altfel, da, si peste 10000 de ani cu totul altfel, pentru ca asa e ea, lumea, evolueaza in ritmul ei propriu..Daca tu esti primitiv ea te respinge, asa cum te respinge si daca esti un geniu, pentru ca ea nu accepta decit ce intelege..Si tu ai face la fel, in locul ei..Stiu ca poti, si vrei, sa o critici, pentru ca e prea puternica, si nu e corect sa-si permita orice, dar asta e, ea e deasupra, si noi dedesubt..Poate or sa vina si vremurile cind ea o sa fie foarte intelegatoare cu fiecare, in parte, dar asta cere un timp de elaborare a valorilor..Pina atunci noi ne ducem inainte asa cum sintem, si ne cautam sa ne construim un drum prin lumea asta, cu bunele si relele ei..

Sufletul pereche

Ieri am avut un fel de stare de pace, si liniste, pe care n-am avut-o de mult timp..Mi-a placut ca am putut sa ma re-echilibrez, si sa revin la mine..M-a ajutat si vinul, daaaaa, ce m-as fi facut fara eliberarea adusa de starea aia de seductie-anestezie, care a fost ca un fel de stop-si-de-la-capat, pur si simplu, ca o intoarcere la dulceatza aia unica a amintirilor placute..Poate ca a venit firesc, succesiv, dupa un sir de aventuri mai neplacute, ca sa ma faca sa le uit, si ca sa ma determine sa revin la vigoarea vietii celei adevarate, in care sa fiu hotarit, si energic..A fost bine, si m-a ajutat sa ma clarific, cumva, cam cu ce a fost, in  fine, cu unele lucruri, ca pe celelalte le rezolvasem inainte..Cred ca e si un rezultat al unui suport sufletesc care mi-a lipsit atit de mult, si pe care l-am regasit, cumva, dupa atit de mult timp..Ce bine e sa te simti parte dintr-un dialog, e ca si cum esti altfel de om, mai bun, mai adevarat, mai viu..
Ieri am facut ceva cumparaturi, si am vrut sa gatesc, dar am aminat..De obicei gatitul asta ma implica emotional, dar nu am avut energie, pentru ca mintea mi s-a plimbat si prin teritorii calde, a fost bineeeee, si mai vreau, ca e atit de altfel..Clar imi trebuie o partenera, ca sa ma simt asa cum am vazut ca pot sa ma simt, imi trebuie un suflet cu care sa ma leg, ca sa ma simt ca pot sa fiu cu adevarat eu-insumi..Na, pare ca lumea poate fi ca in visele frumoase, doar ca trebuie sa cauti, si sa incerci pina reusesti sa o faci sa fie asa..

Un drum al vietii

Vezi, lumile sint conforme cu ele insele, sint ce sint asa, pentru ca asa au fost, si asa vor fi, dupa unele standarde de gindire, nu e ca si cum noi le-am fi descoperit cum sint, aplicindu-le propria noastra logica..Noi toti raminem in noi insine fix ce sintem, pentru ca asa ne e fiintza proprie, si asa e totul, absolut conform.. Nu e de lauda, pentru ca ideal ar fi sa fie totul flexibil, ca sintem noi, sau lumile, pentru ca toate evolueaza spre un fel de altceva mai bun, mai exact, mai apropiat de asteptarile fiintzei care sintem..Ma rog, si evolutia asta are variantele ei neasteptate..Poate previzible, intr-un fel, dar absolut surprinzatoare, na..
Noi devenim, in timp, cu totul altii..Si asta e firesc, daca macar ne privim in oglinda..Stiu, ce vedem e doar partea fizico-degradabila, dar daca ne-am privi intr-o oglinda spirituala am vedea ce frumosi chiar sintem.. Doar ca nu s-a inventat oglinda aia, desi am fi vrut, pentru ca am simtit ca, na, chiar am evoluat..Azi chiar sintem capabili sa facem fatza la niste provocari foarte mari, si chiar putem sa demonstram ca ne meritam un loc fruntash intre ceilaltzi..Doar ca avem de infruntat niste lupte, cumva, inegale, in care mai conteaza ceva ce e un fel de detaliu insignifiant..Bai, daca tu esti un fel de Da Vinci, nu te iei de git cu orice maimutzoi, pentru ca o victorie cu un freak te-ar deprecia, na, si asta e o regula inca valabila..Nu te cobori la nivelul oricarui babuin, doar ca sa cistigi o lupta sociala, pentru ca asta te-ar duce prea jos, tu te lupti la nivelul tau, cu oameni de calibrul tau, ca sa demonstrezi ca esti valabil pe domeniul valorilor tale proprii..Da, stiu ca asta e o dorintza, pentru ca, de multe ori duci lupte cu unii cu educatie precara, si care au o violentza iesita din comun, dar, tu, ca specialist esti dator sa o faci, orice ar fi..Si esti dator, dincolo de orice, sa mergi fix pe drumul tau, oricite piedici ar incerca toti sa-ti puna, asta da, dincolo de dubiu..Pentru ca asa e viata, cu piedici, si tu de asta esti aici, ca sa le treci, si sa continui..

Mode in timp

Mai, hai sa fim realisti..Stiu ca sintem pe lumea asta barbati si femei, care, fiecare are propriile atuuri, dar hai sa nu exageram..Barbatii sint mai grobieni si la obiect, si femeile sint mai eterico-senzualo-sensibile, si care cauta sa impresioneze cu partea lor de afectivitate si daruire, ceea ce e absolut admirabil, in sine..Dar, dincolo de orice razboi al sexelor, baaaaaaai, raminam oameni normali, care au o viata, care au gindurile, si sensibilitatile lor proprii..Si nu trebuie sa ne calcam in picioare cu ce avantaje avem, ca sa incercam sa ne dominam, si cucerim, asa, doar pentru ca putem..Pentru ca, sincer, asta e o iluzie, ca nu impresionam pe nimeni cu calitatzi de doi lei..Eu, ca barbat nu m-as simti tare doar ca, sa zicem, as fi puternic, sau genul bad-boy, chiar daca asta ar fi o chestie cautata social..Iar ea nu m-ar atrage daca ar fi un fel de diva de salon cu nush ce silicoane, sau dimensiuni gen 90-60-90 ca in revistele pentru idiotzi manipulabili, si care ar arata ca o zina dintr-o specie extraterestra esuata pe paupera Terra..La baie maaaaaa, ca altfel nu am cum sa ma exprim, sincer..La baia cea mai baie dintre bai..Ca nu e cum pare, chiar daca e la moda acuma..Pentru ca lumea, oricum ar fi ea, pina la urma tot cu ce e adevarat tzine..Sau na, cu ce e in mintea noastra profunda, care si ea, s-a transformat, in timp..Ma rog, e o discutie lunga aici, ca fiecare are preferintzele proprii, si per total ele au fost ce au definit moda momentului..
Uneori mi se pare ridicol ca spun despre moda, dar fix asa ma simt, adica fix ridicol, pentru ca moda e ceva ce prefera lumea la un moment dat, si care se schimba continuu..Bine, nu e de blamat, pentru ca e firesc, pentru ca asa e, sa zicem, gustul de moment al publicului..Ce e interesant e sa vedem cum simte si gindeste lumea, in timp, si sa incercam o mica analiza psihologica..Desi, parca aici ne trebuie ajutorul unui specialist..

Lumi frumoase

Nu ma dau mare ca ma lupt cu socialul, pentru ca nu asta am in minte..Cea mai buna chestie e sa reusesc sa dezvolt proiectul meu, asta da, as vrea sa-mi reuseasca mai mult ca orice, si nu ca sa ma dau mare, ci ca sa am o certitudine ca ideile mele au fost valabile..Aici chiar as vrea sa mearga inainte, si sa dezvolt totul, din aproape in aproape, ca na, proiectul asta nu e ceva fix, si stabil, pentru ca na, e o varianta, si ea poate evolua pe cine stie ce cai..Dar chiar ar fi ochestie buna, pentru toti, ca ar ajuta enorm, si stiu despre ce vorbesc, nu-s un idiot care pretinde ca e, ce nu e..Bai, inainte de orice, proiectul asta al meu e o chestie foaaaaaaarte practica, si care ar acoperi o mare nevoie sociala, pentru ca e bun, si e bun, si na, nu e facut inca, si sigur lumea ar avea mare nevoie de el, de asta sint sigur..Mie, sincer, nu-mi trebuie nush ce recunoasteri, vreau doar sa-l vad realizat si facut, si dat la lume ca sa-l foloseasca, doar ca na, lumea pare ca ostila ca dintotdeauna, bine, adevarul e ca nici eu nu m-am dat cu capul de toti peretii ca sa antrenez energiile bune, na, pentru ca naiba stie ce si cum..Bine, de facut o sa-l fac, ca il am 80% realizat, mai am doar detaliile sa le pun la punct, si am nevoie si de ajutorul altor ingineri..Stiu ca va trebui sa fie foarte foarte bun de la inceput, pentru va ideea ar putea fi furata si mai bine realizata, daca n-o fac eu, dar na..Si daca mi-ar reusi asta, as avea un inceput pentru alte muuuulte alte idei valabile, dar na, trebuie sa ma si sprijine cineva, ca singur nu pot, ca asa e in lumea de azi, reusita tine de succesul unei echipe..Bun, eu ma pastrez, si o sa incep sa caut oameni care sa ma ajute..Baaaaaai, daca imi reuseste o sa fie un success maaaaaare de tot, pentru ca stiu ca multi or sa fie alaturi de mine..Si asta sigur..Si ce simplu ar fi totul, ca sa am o mica echipa de ingineri, si o finantzare, ca sa facem, si sa verificam prototipurile, nimic altceva, ah..Pentru ca asta ar fi ca un fel de inceput al aplicarii robotzilor in lumea auto, ma rog, nu al robotzilor propriu-zisi cum ii percepem azi, ci doar a unor variante a lor, pentru ca pe viitor unele variante robotice vor fi reale in aplicatii care ne vor usura atit de mult viatza..Na, sa speram ca vom reusi sa construim ce avem in minte, ca sa facem lumea asta mai frumoasa..

Luptele spre idealuri

Mai e cum mai e, si ramine la fel, totul e cum e..Fara regrete, si nostalgii trecute, pentru ca acum e acum, si ne concentram pe ce este, pentru ca ce este e absolutamente definitoriu pentru ce va fi, nu? Nu e ca si cum ce a fost ne va afecta atit de profund cit sa nu gindim lucid la viitor, pentru ca acolo e doar o parte din noi, si asta e chestia aia de drum pe care am mers nevoit, ca sa fim cine sintem fix acuma..Bine, nu facem o analiza profunda la variantele posibile de atunci, pentru ca mai mult sens are sa stim ca sintem si ce am fost atunci pentru ca asa a fost sa fie, si asa eram, si ca acuma sintem asa cum sintem, ca sa pornim inainte uitind ce ne-a determinat ca sa fim cum am fost, pentru ca daaaaaa, conteaza infinit mai mult ce putem deveni, nu?
Bun, ce par ca sint e ce pot vedea ceilalti in mine, dar asta e aleatoriu, pentru ca eu cred ca m-am definit cumva suficient de bine prin ce am facut, si nu prin variantele lor..Bine, nu fac o teorie a ce si cum vazut prin ce si cum de unii, sau altii, pentru ca e diliu, eu sint fix cel pe care mi l-am construit asa, dupa o uriasa munca infruntind infinite ostilitatzi..Stiu, e firesc, pentru ca si tu ai facut la fel, si te inteleg, doar ca eu spun asa cum a fost la mine..Stiu ca acuma am o logoree invidiabila, dar asta e, ma simt relaxat si apt sa vorbesc despre ceva ce tine de mine, de lume, de tine, de oricine traieste in realitatea asta care e fix asa cum e..Imi place sa ma desfasor cind ma simt bine inainte sa fac ceva anume care sa fie memorabil, adica sa ma intorc la unele amintiri frumoase..Sigur, stiu ca esti la fel ca mine cind vine vorba de un trecut pastrat in minte..Pentru ca acolo, in amintiri, si eu, ca si tine, ma regasesc in acel atit de frumos trait atit de intens, ca m-a determinat, si zic asta fara sa ma laud, dar m-a facut sa fiu atit de mult parte din ce sint..Bine, stiu ca timpul a trecut, si toate s-au schimbat, si nimic din ce e acum nu mai are legatura, dar eu ramin la fel, al acelor lumi, si ma simt ca si cind am renascut venind fix de acolo..Viata m-a schimbat, si m-am transformat, sper ca nu intr-un monstru, dar intr-un om care a mers spre un fel de ideal care pare inca la fel de valabil..Azi mai sper ca mai am suficienta energie ca sa mai pot lupta pentru drumul ala la care am tot visat de cind eram adolescent..Lumea e la fel, si noi ne transformam in altfel de oameni, ca sa reusim sa devenim, da, cumva, un fel de eroi cu puteri speciale, si care reuseau sa invinga in lupta asta foarte aspra cu ceilaltzi..In fine, nu am fost niciodata super-eroi, si sigur nu vom deveni, dar mai avem in noi sperantza ca vom ramine la fel de determinatzi sa ne cautam idealurile..Atit cit vom putea..

Echilibrul cautat

Gindirea logico-rationala si stabilitatea ideilor inspira, de multe ori, o ostilitate profunda..Pentru ca oamenii te vor cu vulnerabilitatile la vedere, si cu un fel de a fi pe care ei sa-l poata recunoaste usor..Daca nu esti ca ei devii misterios de dubios, si lor le e frica de subtilitatile de care esti capabil..Bine, nu toti, doar cei idioti, si care sint covirsitori, pina la urma..Trebuie sa iti cauti mediul tau, de care simti ca apartii, si sa-i lasi in urma pe ceilalti, pentru ca te vor lovi, sau te vor trage in jos, sau chiar te vor rani, pentru ca ei doar asta stiu sa faca, si tu cam esti constient de asta in instinctele tale..De multe ori nu ai ce face, si trebuie sa inveti ca macar sa te aperi cit poti tu de eficient..Mi-e cam sila sa fac teoriile astea, dar m-am lovit de atitea instabilitati ne-anticipabile, ca mi s-a acrit, si nu-mai-vreau-ca-e-stupid-sa-continue-bilciul-asta-fara sens..Ma rog, stiu, e ceva ce se intimpla, si se va tot intimpla, iar, si iar, si iar, pina te face sa ii iei la bataie pe toti, ca e parca o presiune prea mare, si fara sens..Eu sint format sa gindesc, nu sa ma bat cu vagabonzii, clar..Am propriile mele valori, care se potrivesc cu acele variante de existentza care conduc spre o constructie a unui eu stabil si bazat pe realitati stiintifice, cred..Nu ma pun cu cretinii, ca astia s-au perfectionat in rele, dar nu am de ales, de multe ori..
Lumile s-au intins peste spatii..Am vrut sa uit tot, si sa stau sa privesc la spectacolul lor..Ieri am avut unele stari, peste care am trecut..Azi ma gindesc la ce am sa pot sa fac miine..Ah, ce mi-as programa un vis nou, cu mine in busul ala care merge noaptea prin oras..In care privesc iar la geam ce e in afara, si nimeni sa nu ma vada..Pare monoton ca eu sa vreau iar asta, dar asa m-as simti eliberat de toate..Imi place sa fiu un observator invizibil mai mult ca orice..Sa fiu acolo, singur cu mine, fara sa fiu agresat in vreun fel de ceva, sau cineva..E visul vietii mele..Ce frumos e..Sa fie asa, totul, si sa simt ca exist intr-un echilibru stabil cu lumea..

O lume instabila

Infinitul e subtil, mult mai subtil decit ne putem imagina, pentru ca nu are limite, si dincolo de ce e palpabil e mult nevazut, si poate necunoscut..E mare de tot, mai mare ca orice..Bine, acuma poate mai exista ca termen de comparatie, pentru noi, sa zicem, un alt infinit..Tot ce se poate, pentru ca nu te pui cu infinitul, el poate acoperi tot, daca vrea..Noi incercam sa ne facem idee de infinit prin partile accesibile, dar care sint, poate, infime cu ce e dincolo de ele..Pentru ca, oricind, si oricum va ramine ceva dincolo, ceva absolut misterios care poate schimba total logica a ce am vazut pina acuma, pina la limita asta..E frumos asa, pentru ca e incitant, si deschis, pacat ca noi nu apucam sa intelegem prea mult, din cauza timpului nostru atit de limitat..
Sint multe de spus, pentru ca noi traim printre oameni, si fiecare are felul lui de a fi, valorile lui, stilul propriu de a comunica, etc, si asta ne poate face mai mult, sau mai putin bine, sau rau..Totul e ca dupa "meciurile" cu ceilalti sa raminem in picioare, sau sa ne ridicam de jos, pentru ca nu e usor, ca fiecare meci are, parca, alte reguli, sau nu are, asta nu stii niciodata dinainte..Lumea e dura, si indiferenta, si oamenii au in ei instincte de animale de prada, asa ca iti trebuie multa cunoastere ca sa rezisti, cunoastere pe care o capeti luptind efectiv, si invatind din mers..Ce bine ar fi fost ca sa ne fi predat in scoala o materie "lupta cu viata", ca sa fim macar pusi in tema cu ce vom avea de infruntat, si in care sa invatam cum sa ne abordam si vulnerabilitatile, pentru ca ele decid de multe ori rezultatele..Noi romanii am iesit de curind dintr-o dictatura sinistra, in care totul era intr-un fel, si ne-am trezit, dupa eliberare, intr-o cu totul alta lume, cu alte valori, alte reguli, alti oameni, in care totul era mult mai avansat, si in bune, dar si in rele..Si a trebuit, si trebuie continuu sa invatam sa ne aparam, sa luptam, si sa evoluam, adica sa stim sa fim altfel..E greu, lumea se schimba foarte repede, istoria e accelerata, si ce e valabil azi poate fi complet depasit miine, sau invers, ce pare absurd azi sa fie miine fundamental..E naucitor pentru oricine, si cu atit mai mult pentru romani, e foarte adevarat..E important sa ne bazam pe valori reale, stabile, care ramin, dar dincolo de asta, cam orice e posibil, pentru ca totul pare instabil..Acuma daca evolutia asta s-ar face pe baza de valori ar fi bine, dar nu ai cum sa stii, pentru ca daaaaaaaaa, oamenii sint schimbatori, si tu vei depinde de cineva, ca e sef, coleg, vecin, etc..Asta mi s-a parut de multe ori incorect ca raport, pentru ca nu e normal sa te lupti cu metode neortodoxe, dar na, socialul e pe baza de unele abilitatzi mai ciudatzele uneori, la care nu ai cum sa contracarezi, ca nu tine de tine, ci de altii, care sint cum sint, etc..Am trecut prin multe faze de astea, si m-au afectat, dar nu m-am inrait, pentru ca era absurd, nu asa poti reusi in viata, cu trucuri ieftine..In fine, asta e, poate ca o sa iau lectii de arte martiale, ca pare ca e nevoie..

Drumurile cautari

Ma gindeam de multe ori daca as fi putut face alte joburi legate de stiintele exacte, si cred ca da, multe. As fi invatat si matematici teoretice, sau fizica teoretica, ca nu-mi era frica de toate abstractiunile lor, pentru ca le invatam regulile, si le-as fi aplicat usor, ca sint bun la asta, dar ce m-a indepartat de toate a fost sistemul ala de invatamint brutal si primitiv, si profii aia de un autoritarism complet absurd. Multi spun ca nu as fi invatat nimic daca n-ar fi fost asa, pentru ca acolo e efort intelectual, pe care nu-l faci usor, si cineva trebuie sa te oblige-constringa .Eu cred ca din contra, daca sistemul ar fi fost mai apropiato-prietenos as fi invatat chiar foarte multe, si poate chiar m-ar fi pasionat, si as fi performat; asta DACA, sau cum e in mate daca si numai daca (care am uitat ce presupunea in plus), in fine. Nu-mi pare rau, pentru ca, totusi, poate ca eu am mers instinctiv pe drumul meu, ala al adevaratelor pasiuni, ca un timp incepusem sa cred ca doar filosofia imi place, in fine, am avut etape de tot felul, in care eram atras mai mult spre ceva, si cautam raspunsuri la intrebari specifice, ca sa pot intelege mai bine tot tabloul, cred..Sint enorm de multe de spus despre felul cum am evoluat, pentru ca a fost unul cu mari variatii, nu am acumulat constant, pentru ca ce invatam cautam sa ma ajute sa imi construiesc in minte mai bine intelegerea ansamblului, sau a lumii, sau a universului..Bine, e greu, pentru ca nu gasesti nicaieri raspunsuri la fix ce te intereseaza pe tine, sint multe deviatii, raspunsuri partiale, cai gresite, etc, la care se adauga si ostilitatea mediului, oho, asta te blocheaza uneori..Si acuma am un miliard de intrebari ramase, dar ele sint mai mici, nu-s de alea fundamentale, ca in adolescentza..Cred ca cel mai mult mi-au placut ingineria si biologia, pe una din ele as fi mers; ingineria pentru ca e absolut fascinanta (am sa vorbesc despre asta mai mult), iar biologia pentru ca studiaza VIATA, adica ceva miraculos, unic, si, deocamdata fara corespondent in universul observabil..
Ingineria e stiinta aplicata, si pentru asta trebuie sa stii stiintza, si cum sa o aplici, adica e mult, greu, si absolut fascinant..Eu am inceput in Canada un job de desenator technic, cu AutoCAD, in 2 dimensiuni, pe un ecran negru cu linii si curbe colorate, apoi am trecut la 3 dimensiuni, cu modele construibilo-editabile, de absolut orice forma posibilo-imposibila, si orice dimensiune posibilo-imposibila, si cu care puteai sa faci cam orice fel de combinatie de ansamblu/constructie..Aici doar imaginatia ta e limita, si asta e absolut incredibil, adica ramii masca sa vezi cum tu, un om normal, poti concepe niste chestii ingenioase. De fapt toata lumea asta e bazata pe chestii ingenioase care au fost descoperite si aplicate mai bine, si mai bine..Dar designul 3D mi se pare ca e ceva la care am visat de demult, si la care am avut access doar la maturitate. In fine, norocul astora tineri ca au acuma la dispozitie atitea, totul e sa stie, sau sa invete sa selecteze din ele, fara ca asta sa-i oboseasca, sau sa-i faca apatici, pentru ca informatia e uriasa, si nu e neaparat bine organizata, in fine..Noi am fost la trecerea asta dintre lumi, ca in facultate am facut desenele cu tush pe calc, si trebuia sa stiu pe de rost toate detaliile, pe cind acum computerul are tot, totul e sa stii sa-l folosesti..Cel mai interesant e sa iti satisfaci curiozitatile, si sa continui sa cercetezi, bine, asta tine si de tine, daca te pasioneaza domeniul..