Sunday, March 1, 2015

Optimism de nou inceput

Mi-e mai bine ca ieri..Miine poate o sa ma trezesc intr-o alta realitate unde toate sa mearga mai bine..Vreau un alt loc si timp, in care sa ma plictisesc de atita fericire..Desi, hm..
A venit primavara, in sfirsit, dupa atita iarna dementa..Macar e alta speranta in aer, chiar daca lucrurilor le va trebui un timp sa redevina normale..Dar e cu mult mai bine..Va fi soare, si cald, si nu am sa mai tremur de frig; poate doar de frica, dar se topeste si ea..Vreau sa treaca tot, si sa uit toti anii astia uriti..Si sa o iau de la capat, asa ca in tineretze..Tinerete, ce cuvint dragut..Desi cica e o stare de spirit, mai mult, decit o virsta efectiva..In fine..
Am revazut poze cu liceul meu..Am incercat sa imi readuc in minte timpurile alea asa cum erau ele in realitate, nu cum imi place mie..Si, nene, era greu, urit, si supra-omenesc de multe ori sa traiesti viata in stilul ala..Adica tu, ca fiintza erai in fata unor incercari foarte dure ale vietii..Acolo te auto-educai mai mult decit te educai propriu-zis, pentru ca invatai enorm despre cum sa te aperi de ceilalti..Asta era cu mult mai greu decit sa inveti doar atita informatie, adica sa memorezi..Pentru ca acolo, atunci, pe vremea aia odioasa, erai o fiintza etichetata dur, si prinsa intre reguli rigide..Nu interesa pe nimeni ca ai trairi, unele aptitudini, sau chiar talente, in nici un caz..Si, ca sa supravietuiesti in conditiile alea te faceai si tu un luptator, cu toti, si toate..
Apoi am observat ca si societatea aceea semana destul de mult cu liceul meu..Adica la fel de sinistra, rece, constringatoare si neiertatoare..Si am zis, asta e, incerc sa traiesc in felul meu si eu, asa cum o faceau si ceilalti..Si pe urma a venit 89, eram student pe vremea aia, si am vazut cum e sa pice o dictatura, cum se genereaza fara motiv o fericire uriasa..Dupa care, sinistrul ala trait de mine l-am vazut transformat intr-unul si mai diliu..Pentru ca eliberasera toate mizeriile ascunse..In fine..Asa a fost mersul lumii..Ghinionul nostru ca eram acolo si atunci, ca sa traim  tot pe pielea noastra..In fine, acum era libertate, si puteai sa profiti de unele drepturi, pentru ca incepeai sa ai statut de om..
Cum ziceam, am trait in acea societate, care nu se poate descrie..Daca incepi sa povestesti cum era, nu te crede nimeni, daca nu a vazut..De asta si constiintele pe vremea aia s-au dedublat..Adica toti simulau o fiinta sociala care se conforma regulilor, iar in intimitate redeveneau oameni..Si totusi, atunci, eu, am facut, intr-un fel, cumva identic..Ma refugiam in citit tot ce mi se parea interesant..Imi construiam in minte tot felul de lumi fantastice, incepusem sa scriu naivitati, si sa fac grafica..Si asta m-a salvat, pe urma, de multe ori, si din multe situatii..Eliberarea in fantezie..Atunci era mai usor..Acuma e un pic mai greu pentru ca mai intra ca elemente in constructiile astea si multe monstruozitati efectiv traite..Dar, cu ceva efort le scoti din ecuatie..
Uneori, cind citesc ce am scris mai demult ma incinta propriile mele naivitati, pentru ca totul era mai pur, si mai profund..Eram atunci mult mai adevarat in ce simteam, cred, mult mai direct, si puneam mult mai mult pretz pe cuvinte..Bine si acuma pentru mine cuvintele au aceleasi valori in ele, dar parca le folosesc mai des, si poate par sa se erodeze..In fine, poate ca gindurile sau trairile aste toate sint luate pe sus de optimismul asta cosmic pe care il aduce primavara..Sa le traim pe toate asa cum merita..
La multi ani, si tot ce va doriti!

No comments:

Post a Comment