Cautarile lumilor

Am recitit cu o infinita placere versurile lui Dan Barbilian, aka Ion Barbu, omul-filosof-matematician-poet.. Cite adincimi combinate ale stiintelor exacte, si ale vietii, impreuna..Cite variante spuse pentru a fi desfacute in intelesurile accesibile, cumva, noua.. Cite lumi-variante la care sa ne gindim, ca fiind posibil si ale noastre, si de la care sa plecam, pe drumurile noastre inainte..Cit frumos scos la iveala in experimentul asta al vietii, si cite cautari, si cercetari incepute pentru noi, ca sa le incercam noi insine, pe pielea noastra, si sa vedem cum, si in ce fel, ne reprezinta..Pentru ca idealurile aratate de el chiar ar putea fi ale noastre, daca le constientizam suficient de bine..Stiu ca analiza mea posibila e doar o incercare de acceptare si apropiere..Dar cele mai puternice ramin trairile proprii pe care le avem citind rindurile lui..Pentru ca acolo e tot..Esentzele tari ale vietii..
Da, stiu, sint multi poeti, scritori, pictori, sculptori artisti, care au esentializat viata, si au redat-o in forme pure, si autentic-personale..Dar, fiecare are expresia lumilor lui..Si noi ne alaturam lucrurilor care ni se potrivesc la un moment dat, anumitor stari proprii..Stiu ca sint deschideri infinite ale unor opere..Dar eu sint asa cum sint, cu calitatile, si defectele mele, si imi caut apropierile in formele acelea, care au fondurile acelea..