Reteaua sufletelor

Sensul tau il gasesti cautindu-l continuu, pentru ca te construiesti singur, din piesele care ti se potrivesc..Aduni in tine bucatile gata facute..Si, cind nu le gasesti, te asezi la masa de lucru, si le sculptezi..Apoi le asezi pe toate impreuna, cu mare rabdare, le ajustezi, le lipesti cu gluuri ale logicilor tale interioare, ale inimii si ratiunii.. Dupa care, ca un artist autentic ce esti, te dai un pas in spate, si admiri opera..Si continui totul modelind tot ce simti, modelindu-te pe tine in acelasi timp, pentru ca, pina la urma, constructia asta esti tu insuti.. Artistul identic cu propria-i opera..
Mi-e dor de linistea aia inalta si plina de istorie si spirit, a muzeelor..Vreau sa ma duc sa vad lucruri facute de  oamenii din alte timpuri, care au simtit profund..Si sa incerc sa-i inteleg..Vreau sa ma eliberez de ce e, in ce simt ca ar trebui sa fie, pentru mine, cel putin..Vreau sa ma conectez cu gindurile artistilor, care au avut atita curaj cit sa invinga prejudecatile timpurilor..Daca au avut si sansa sa faca asta..Vreau sa-i simt cum erau ca oameni, si cit de greu le-a fost sa traiasca si sa construiasca tot, atunci, printre toti ceilalti..Pentru ca ma gindesc ca si ei erau la fel ca noi, iar noi, acum, chiar daca nu sintem la fel de geniali, le repetam povestea..
Uneori, o sculptura aparent absurda poate sa-ti spuna despre o viata asa cum n-ar reusi 1000 de romane.. Sau o pictura, sau o opera stiintifica..Pentru ca viata omului acela s-a realizat imprejurul operei lui proprii.. El si-a sacrificat placerile vietii, asa cum le vedeau ceilalti, ca sa se dedice a se elibera de constringerile timpului, si a construi forme ale caror fonduri sa ramina peste timpuri..A fost alegerea lui sa faca asta..Ca un fel de provocare pentru cei din viitor, care, poate, vor intelege mai bine..
E frumos..E un frumos lasat ca sa fie un reper, ca cei care vor veni sa inteleaga ca o lume mult mai buna e chiar posibila..Si noi, cei de acum, chiar le multumim pentru generozitatea si daruirea lor..Sufletele lor ne mai ating, dupa atita istorie intimplata, sufletele noastre..Si chiar ii privim ca prieteni..
Pentru mine, toti au fost buni, si prietenosi, pentru ca mi-au aratat ca dimensiunile astea ale inaltimilor pot fi si ale mele..Si eu le-am luat pe toate ca un semn ca, prin mine, generozitatea lor ar putea  sa parcurga timpul.. Si ii admir recunoscator, asa cum i-as admira si pe creatorii viitorului, daca timpul nu mi-ar pune stop fiintzei.. Ce  mult mi-as fi dorit ca si eu sa fiu parte mica din retzeaua asta a sufletelor care au incercat sa ne invetze sa fim..