Solutia simtita

Viata asta iti arunca provocari, tot timpul, care mai de care, ca sint mici, mari, sau uriase, habar n-ai si n-o sa ai vreodata, pentru ca mersul lumii e foarte alambicat..Si te trezesti ca ti-o iei atunci cind credeai ca toate sint cit de cit in ordine..Si ti-o iei tare de tot..Oho, si inca cum..Si te trezesti iar atit de singur in fata lumii, cautind sa supravietuiesti descurcindu-te, ca altceva ce dracu sa faci..Si te simti iar printre incercari, cautind o solutie, care anume sa fie mai buna, naiba stie, pentru ca depinzi de ce ti se ofera..Si acuma e un atit de nestiut peste tot..
Azi a fost furtuna..a batut tare, un vint rece, de mi-a congelat si oasele..Si cica e primavara..Sa mai crezi ce zic meteorologii, sau previzionistii, sau tot felul de Cassandre  cu curs scurt, la seral..
In liceu am avut 4 ani un prof de mate, pe dl Ursu..Ei bine, omul asta ne facea varza la orele lui, pentru ca trebuia sa stim, sa fi rezolvat inainte, sa fi stiut solutiile la probleme, sa fi facut pe dracul in 4 ca sa venim cu o rezolvare la o problema foarte dificila..Adica la probleme foarte dificile, pentru ca ce ne dadea ca teme pentru acasa, sau teme pentru vacantza era ceva, dupa mine, cvasi-imposibil..Si eu, fara sa ma laud, stiam matematica, ca fusesem olimpic in generala, si ma ajuta si taica-meu, profesor de matematici, Dumnezeu sa-l odihneasca..Dar, na, pentru standardele profului meu, parea ca-s novice, sau ceva..
Si Ursu avea uneori o intrebare, cind era o situatie dificila la o problema aaaaa-bsolut cretina, si aparent, irezolvabila, zicea asa: Simtiti solutia? Ha? Ce? Sa simt cum si ce, ca eu sint un om normal, cu o inteligentza normala, si care leaga logic ceva normal de altceva normal..Ce dracu de solutie sa pot sa simt, cind ce imi dai tu e dincolo de ce as putea sa-mi imaginez ca as putea, vreodata , sa rezolv..Eu simt orice e normal, dar, crede-ma nu o solutie extraordinara la o problema iesita din comun  ( cum erau problemele dumnealui)..
Si, cum am vazut, in timp, solutiile alea exceptionale, eu, cel putin, in cazurile alea, recunosc, nu le-am dat, ca nici nu era cum..Dar am reusit mai tirziu sa dau solutii la probleme de viata..Asta da, dupa nereusite, incercari, etc..Si asta m-a facut sa-mi redea increderea in mine, si in capacitatea mea de a gasi solutii la probleme de viata, ulterioare..Nu am avut solutii atunci, dar stiam ca am capacitatea sa gasesc alte solutii, la alte probleme, mai dure, si care, simteam ca sigur vor veni..Si le-am gasit, si lucrurile au functionat..
Ce vreau sa spun e ca nu putem gasi solutii la unele probleme de moment..Dar avem in noi puterea de a rezolva multe probleme cu care viata ne incearca..Si asta e motorul care ne duce inainte..Pentru ca mintea noastra se adapteaza la atitea..Si mintea noastra e singura, pina la urma, pe care ne bazam, ca pe un prieten care le stie pe absolut toate..Un prieten care are zimbetul ala in coltul gurii, si care ne mai spune lucruri pe care o sa le intelegem mult mai tirziu..
Acuma e noapte..Am avut o zi efervescenta si foarte obositoare..Am trait o trecere spre ceva ce va veni..Acuma sint mai linistit, cumva..Pentru ca pot sa mai marchez o reusita, a mea doar, acuma, in timpurile astea..Ma bucur enorm de ce mi s-a intimplat, pentru ca am o alta sansa..Sint obosit, si fericit, ca stiu ca miine va fi o zi atit de frumoasa..Cu soare, si zimbete, si tot ce va fi bun..