Spatiul nu opreste iubirile..Si nici timpul..Pentru ca iubim dincolo de orice, oricind, si oriunde..Sint aici, esti acolo, in alta dimensiune, nu conteaza..Te iubesc pentru ca asa imi simte fiintza mea..Si asta e la fel si pentru tine..Intre noi nu exista limite..si nici nu vor fi, vreodata..Si noi ne vom iubi la fel..Asta asa, ca varianta a fiintelor..Traind in mizeria asta relativ-absoluta cu tot ce e..Asa..
Am avut atit de mult nevoie de o sperantza cind eram atit de neajutorat..Si asta nu a venit, nicicind, in niciun fel..Si mi-a fost atit de rau, sa inteleg asta..Adica sa inteleg in ce monstruozitate a fiintelor exist.. In ce animalitate decazuta sa mai cred ca eu, ca om o sa pot continua?
Dar, toate merg inainte..Dupa ce am trait nu cred ca am sa mai am, vreodata, ceva uman, in mine..Am sa execut orice, pentru ca asa am primit..Asta am devenit, ca specie, asta o sa fiu si eu, pentru ca imi pasa mai mult de supravietuirea mea..Bine, animal ca ei n-am sa fiu..Dar tot ce o sa-mi inspire vreodata prostie si nesimtire am sa tai de la bun inceput..Ca oricum imi era asa o sila uriasa..
No comments:
Post a Comment