Lumile din noi ramin deschise, sa poata primi parti din lumile celorlalti..Dar si din lumile evenimentelor posibile, sau imposibile..Sintem permisivi, cit ne permite sistemul nostru de sisteme, de sisteme, de sisteme, etc, din sistemul exterior de sisteme, de sisteme, de sisteme, etc..Fire colorate ale comunicarilor se leaga intre entitati stiute, si nestiute..Si noi ne refacem lumile continuu, din comunicarea asta..Ne reconstruim vazind, gindind, simtind, cu constiinta ca ne trebuie ceva din tot, ca sa existam, si sa putem continua..
De multe ori trecerile noastre sint insotite de multe dureri..De cele mai multe ori..Si ne gindim daca asa trebuie sa fie, sau ca sa ni se intimple..Apoi ne mai gindim la opusurile durerilor, la fericirile pe care le consideram cele mai meritate..De multe ori am pus in balantza tot, si am analizat ce e mai bine, pentru mine, ca fiintza, ce ma face mai plin..Si am vazut ca fericirile sint ca uitarile..Pentru ca nu-ti amintesti de ele, se duc ca si cind ai fi imbatrinit fara sa simti nimic..Sint, cumva, plictisitoare..Si, parca tot durerile iti ramin in minte, mai clare..Nu stiu de ce.. Asa am simtit, desi stiu ca e, cumva, opusul dorintei, sa traiesti in dureri, ca doar nu esti masochist, si totusi..Parca durerea aceea a constiintzei iti da sens..Cautarile tale pe drumul vietii te umplu de adevar, si de comunicarea cu ceilalti, si cu logicile superioare..Daca muncesti, te zbati, cauti, parca simti ca traiesti mult mai intru adevar, sa zic asa, decit daca ai sansa unor fericiri date..Si aici e mult de spus..
Ma gindeam la mine..Eu, ca si ceilalti multi, trebuie sa ma trezesc dimineata, sa ma spal, imbrac, sa conduc, si sa stau intr-un birou, si pentru asta consum destul de mult timp si energie..Daca ar fi fost sa pot lucra de acasa cred ca as fi fost de cel putin 10 ori mai eficient, parerea mea..Si asta mi se pare o risipa de energie a fiintzei mele, datorata faptului ca societatea nu are nivelul uneia eficiente..Peste, sa zicem, 100 de ani, lumea va lucra de acasa pe compul propriu, pentru o companie care poate fi la capatul, pamintului, nu conteaza..Si va face asta din confortul locuintei proprii, fara sa fie obligat sa suporte frigul sau caldura unui mediu, sau toanele-capriciile unor sefi, sau colegi ostili..Ah, ce bine ar fi sa se intimple asta cit mai curind, ca sa nu mai fiu obligat sa platesc atitea tirituri care, cica, imi fac servicii, hm, de care chiar m-as lipsi..In fine..Dar, na tre'sa ne adaptam la ce ni s-a dat, ca nu avem de ales..Ne ramine sa visam la viitor, si la alte posibilitatzi.. Asa am impresia ca m-am nascut cam devreme, si ca nu am norocul generatiilor alora care vor veni mult dupa noi..Asta e viata..Ca si noi, la rindul nostru, sintem cu mult mai norocosi decit cei nascuti inainte..
No comments:
Post a Comment