Destinul lumilor noastre

Ce frumoasa e melodia aceea despre septembrie..Imi aduce in minte nostalgia uriasa a trecerilor lumilor, a schimbarilor profunde din viata noastra, pe care o simtim mereu cind sintem la rascrucile vietii, si cind trebuie sa o luam iar, de la inceput..Try to remember..Aminteste-ti intotdeauna ce ai trait, dar ai in tine tot timpul sperantza ca noul drum va fi unul cu mult mai bun, si te va propulsa cu energie spre ce iti doresti..Spera uitind si amintindu-ti tot timpul ca tu, de acum, vei fi un alt om, o versiune cu mult mai buna decit ai fost vreodata.. Si care va pasi inainte mai matur, mai sensibil, si mai sigur de el.. Omul care s-a apropiat de absolut incet, si sigur..
Stii, trecutul are in el variantele lui, traite asa, dupa cum de deschise au fost si vremurile..Si, din el am invatat acele citeva lectii despre noi, si despre ceilalti, despre lume, etc..Dar trecutul a fost asa, pentru ca asa au fost si posibilitatile pe care societatea ni le-a oferit..Si daca avem regrete, sau frustrari e pentru ca asa a fost sa fie, pentru ca nu prea am avut de unde sa avem alte alegeri..Stiu ca depindem de ce ni s-a putut oferi, si ca noi am facut tot ce a depins de noi, pentru asta..Nu e vina nimanui la mijloc, asa au fost vremurile, si variantele din care am ales, si noi, ceva din ceva..Pentru ca asa a fost..Lumea  a avut trecerile ei, si noi am invatat singuri sa trecem peste toate greutatile, dincolo de toate, si incercind sa ne pastram fiintza, pe cit posibil, si sa nu cedam tentatziilor, sau, la opusul nedorit, depresiilor..Am mers, stringind din dinti, injurind, admirind, facind orice ca sa supravietzuim..Pentru ca, sincer vorbind, supravietuirea noastra prin tot, a fost o uriasa reusita..Eu, cel putin ma mir, ca, dupa toate, mai am mintea intreaga, si corpul suficient de sanatos.. E bine, ba chiar foarte bine..Si e si primavara..Ce frumos e sa vezi rasariturile cu sperantzele de inceput ale atitor lumi posibile..
Greutatile astea financiare ar fi fost mai putin importante, daca nu m-ar fi impiedicat sa-mi vad mama, sau pe tata, inainte de a muri..Si asta m-a durut cel mai mult..Dar le-am luat ca pe incercari pe care viata asta sinistra mi le-a aratat..Si pe care le-am acceptat, intr-un fel al meu propriu, traind in mine durerile, ca fiind date asa, pentru ca asa a fost sa fie..
Stii, uneori incercam sa blamam anumite situatii, si sa ne spunem ca un Dumnezeu posibil a facut asta ca sa se intimple..Desi, sincer, daca un anume Dumnezeu ar fi existat, in bunatatea lui, nu ar fi lasat ca toate sa se intimple chiar asa..Pentru ca ce a fost aici a fost doar un sir al evenimentelor, cu o logica doar de el stiuta, sa zic asa..Nu a fost o constiintza, sau altceva..A fost o varianta a destinului  meu, si nimic altceva..Ceva ce societatea a lasat, in logica ei, ca sa se intimple..Oricum, eu, ca fiintza, am inteles ce a fost de intzeles, si am incercat sa imi asum..Ca bunele, si relele imi erau determinate in felul lor..
Dar, drumul lumii e continuu inainte..Si noi ne urmam destinul propriu, si mergem in paralel, printre destinele celorlalti..