Vezi tu, iubirea ne vine undeva din infiniturile fiintzei noastre..Si nu stiu cum, pentru ca e complicat..Noi, ca oameni, iubim pentru ca asa simtim..Si ubim pentru ca, iubind, vrem sa ne eliberam, si sa ne atasam..
Ascultam o melodie, sau ne alaturam unui gind..Si iubim facind asta..Sintem cu fiintza noastra alaturi de tot ce ni s-a aratat..Si iubim tot, asa, ca fiind parte din noi..Iubim, iar, si iar..Si continuam totul, ca si cind am sti ca totul e un lantz de iubire infinit, din care sintem si noi, parte..
Iubim si disperat, si atasat de tot..Ca si cind am vrea sa vedem ca totul e asa ca ar trebui sa fie..Iubim tot, viata, lumea, oamenii..Iubim ca cei ce sint, inca, si mai spera..
Iubim tot, asa, in felul nostru, si cum sintem..Iubim ca sa ne simtim bine ca ne dam in tot ce putem, cu tot, fiinta noastra generoasa..Si ca sa fim, in tot ce putem, cu tot ce putem..
No comments:
Post a Comment