Sintem cercuri, uneori..Semanam cu traiectoriile pasiunilor..
Amintirile ne revin printre rindurile paralele ale vietii..Se opresc brusc in fata, si ne lasa sa le admiram..Apoi incep sa danseze, cu miscari incete, si lenese..Un pas, o pirueta calma, o rasucire, ne ating discret..Apoi ritmul creste, si urca pina cind atinge un maxim urias, dupa care explodeaza in petale de timp..Ca sa se recompuna iar, si sa explodeze iar, in miliarde de particule de culori cosmice..Se invirt cu viteze nebunesti imprejurul unui aer ametit de atitea miscari..Si toata revolutia asta a lor se transforma in alte corpuri cu forme ciudat-nedefinite, pina devin sferice, ca picaturile de apa in imponderabil..Si apoi cad pe pamint sub forma de cercuri..Ne seamana amintirile, asa cum si noi semanam cu ele..In toate geometriile..
Sintem uneori cercuri..Semanam cu pasiunile din amintiri..Cercuri perfecte, uneori atit de subtiri, ca sint invizibile..Alteori groase ca un tor..Pasiuni care se mai intimpla sa ramina pe pamint dupa un dans extenuant..
No comments:
Post a Comment