El si noi

Iti vine sa fugi, si sa uiti tot, uneori..Sa lasi in urma toate amintirile..Sa pleci ca sa descoperi altceva..Desi n-ai fugi..Doar ai vrea sa te eliberezi..Sa poti vorbi, sa poti spune ce te framinta cuiva, care crezi ca te-ar intelege..Sa pui tot ce iti apartine, la vedere, si sa accepti critici de la oricine..Si idei frumoase..Care sa te faca sa o poti incepe iar..Din punctul in care te afli..
Si asculti ceva, compus mai demult, de cineva..Care nu mai este..Dar care parca, iti vorbeste, pe note..Care iti spune multe..Si frumos..
Asa..Cautam sa ne regasim, in ceva..Ca e asa, sau altcumva..Prin armonii..Ne povesteste o viata posibila.. Sau pe care a trait-o autorul..Sau pe care am trait-o noi, si n-am stiut..Sau venita, asa, ca o posibilitate, si pe care, oricine, ar putea-o trai, cumva..
Secvente de viata primim continuu..Asa, ca sa le simtim, pe pielea noastra..Ca si cind le-am fi trait, atunci.. Si le intelegem, cu mintea vremurilor de acum..
Beethoven ne povesteste continuu despre lumile acelea..Le ascultam, si ne lasam sedusi de armonii, care sa ne transpuna..Ne place sa simtim armoniile..Si ne gindim la toate lumile cite au existat, de atunci, de cind a trait Beethoven..Traim ca atunci..Desi nu prea intelegem ce a fost..Pentru ca spiritul ne e mai aproape de cel al artistului..Simtim cum a simtit el cind a creat..Ca si cind ne-ar cinta doar pentru noi, peste timp..Chiar daca nu ne cunoaste..Si, poate, nu si-ar fi dorit sa ne cunoasca..Pentru ca el a compus pentru foarte multa lume..