Uneori ma mai uit la filme mai vechi romanesti..Sint pline de propaganda unele, dar totul e facut destul de bine, si actorii par naturali..Adica e firesc, cumva, mult mai firesc decit ce e acuma..
Imi place sa vad povestea de amor, din film..Sa-i vad cum se intilnesc cei 2, si cum comunica, cum isi dezvolta relatia..Bine, e fictiune, si realitatea imaginata acolo e una eleborata artistic..Si uritul e folosit ca varianta, dar asta asa, ca se evidentieze mai mult frumosul..Si binele, si trairile, si celelalte..
Acuma, in viata reala uritul e baza..Aici frumosul e foarte-foarte intimplator..Si daca ti se intimpla e asa, ca din greseala..Iar amorul, parca si el, tot ca din greseala, cind ti se intimpla..
Pentru ca asa e viata..Are multa singuratate..Si multe motive care sa o justifice..Motive adevarate, nu inventate..Care sint ale tale, sau ale celorlalti, pentru ca de foarte putine ori reusesti sa comunici..Si comunicarea asta e pina la un punct, dincolo de care te separi..Ca sa fii iar singur..Pentru ca asa e viata reala, diferita de cea din filme, si unica, in toata splendoarea singuratatii ei..
Cred ca ma uit la filme si ca observ personajele, si intimplarile..Si ca sa mai uit de unele singuratati..Actorii sint frumosi, sint prietenosi, draguti, si siguri pe calitatile lor fabuloase, cu care i-a inzestrat autorul..E bine si comod in lumea lor, si te face sa te gindesti ca ar putea fi real, totul..Asa, ca sa iti mai faci sperante, cu care miine sa iesi iar, in lume..In lumea adevarata..
No comments:
Post a Comment