Comunicam..Ne exprimam fiinta in multe feluri..Ne aratam ce gindim, si simtim..Mai direct, sau mai subtil..Comunicam..Chiar comunicam? Sau doar asa ne place sa credem?
Se spune ca o relatie de iubire autentica e bazata pe comunicare sincera, valori, si incredere.. Si e adevarat.. Pentru ca facem asta cu omul vietii noastre..Adica omul cu care vom fi impreuna pina, cum se spune, untill death do us part..
Acuma, de ce nu am aplica lucrurile astea si in comunicarea cu ceilalti? De ce nu am fi sinceri (pina la un punct, e adevarat)? De ce nu am avea incredere in ei? Si, mai ales, de ce nu am avea curaj sa folosim valori in fraze? A, pentru ca venim la scurt timp dupa o dictatura care ne-a afectat fundamental propria fibra psihica? Se poate si asta..Pentru ca in acele vremuri, de care ne amintim foarte bine, s-a folosit comunicarea pentru propaganda si manipulare, e adevarat..Iar cuvintele au fost abuzate..S-a intimplat..Asa a fost atunci..
Probabil ca acum reconsideram tot..Rescriem istoria, si reasezam tot pe alte fundamente..Reinvatam sa fim, de la inceput, intr-o alta lume..Si cautam sa eliberam valorile..Si cuvintele..
In comunicare ne punem ideile in cuvinte..Ne expunem, mai decent, sau mai indecent..
Ca sa comunicam trebuie sa stim...Sau, daca nu stim, sa invatam..Sa invatam cum sintem, cum sint ceilalti, cum e fiinta, in general..Si trebuie sa avem valori, si metode, si idei, pe care sa le exprimam entuziast, si cu energie luminoasa..Dar si fiinta cu care comunicam ar trebui sa fie receptiva..Altfel ar fi complet aiurea, spre absurd..Nu?
No comments:
Post a Comment