Scriu greu..Foarte foarte foarte greu..Adun cuvintele dupa o munca titanica..Nu stiu de ce..Poate pentru ca sint asa de lenes..Tot ce se poate..Asa as sta la umbra in pielea goala pe o plaja, si sa ma uit la mare, si la valuri, care cum vin, fara sa ma gindesc la nimic..Sa vad oameni, care barbati, sau care femei, cum se agita imprejur, si se misca, asa, pentru ca simt ei ca trebuie sa faca asta..
Cred ca undeva, sus, e cineva care se joaca cu starile noastre, pentru ca par regizate..Cineva cu umor negru, care se joaca, asa, ca un bou..Si care iti mai da, daca ai avut deja..Ai scapat de o depresie? Vrei fericire? Ete na, esti pretentios..Ia d'aici inca ceva depresie..Ca nu esti tu regele lumii sa-mi dictezi mie..Si, na, iei, ca asa cica trebuie..Si iei..Cu speranta ca data viitoare vei primi si un pic de fericire, asa, ca-compensatie, ca sa nu o iei razna, sau ceva..Desi, nu ca ar avea nevoie de tine, dar, are si el o minima umanitate..In fine..
Ce comod e sa stai la umbra, pe nisip..Sa te uiti la apa, si la cer, si la ceilalti..Asa, ca si cind ai putea sa faci asta toata viata..Sa stai si sa privesti..Si sa meditezi..Sa ai linga tine o blonda fabuloasa, care ar fi gata oricind sa-ti inregistreze gindurile..Asa, ca un scrib, din Egiptul antic..Si care sa aiba grija de tine..Ca o adevarata partenera..Care sa-ti faca masaj, asa, cind tu simti..Sau, careia tu sa-i faci masaj..Tot asa, cind simti..Ce frumoasa ar fi lumea, atunci..
No comments:
Post a Comment