Ocean

Lumea e un amestec de lumi..Lumile sint mozaicuri de spirite, iar spiritele sint sufletele noastre..Proprii..Traim acum, aici, in sistemul nostru spatial din lumile-lumilor-lumilor celorlalti..Traim..
Am invatat incercind tot felul de experiente, care mai bune, care mai putin bune, si am continuat sa mergem inainte pe o traiectorie pe care ne-a permis-o societatea..Societatea celorlalti, in care, si noi si ei eram, mai mult sau mai putin apropiati, sau indiferenti..Si ma gindesc ca si societatea a experimentat la fel ca si noi, cautind sa construiasca tot felul de sisteme, sa le testeze, sa invete, si sa mearga inainte..Exact ca un om.. Sau ca o constiinta, sau ca un spirit..Sau poate ca un cineva necunoscut, asa ca mine, sau ca tine, care trece pe strada, si, care, si el gindeste in aceiasi termeni de eu, tu, el, ei, noi, voi, societatea, ceilalti..
E adevarat ca semanam intre noi atit de mult..Atit de mult..Avem doar unele diferente, mici..In cantitati atit de mici ca ar putea fi usor acoperite de masa maaaaaaare de asemanari..Si totusi, ele, diferentele ne indeparteaza.. Pe noi de noi..Pe fiintele sociale care sintem, de celelalte fiinte sociale, care sint.. Si asa ajungem sa fim, pina la urma, doar noi cu noi..Singuri..La fel de singuri ca toti..Ca toti cei care au existat, sau vor exista pe Terra..De oriunde, si de oricind..
Ne mai plimbam singuratatile pe aleile timpului, care parca nu s-au schimbat..Mai privim imprejur, ne mai gindim, mai admiram..Apoi ne asezam pe o banca, si meditam..Ce frumos e peisajul, ce frumoasa natura, ziua asta insorita, locul, orasul, totul..Ce frumos e spiritul, armonia, viata, ceilalti..Ce frumoasa e fericirea celorlalti..Si cita frumusete este, poate, dincolo de ce intelegem..
Doar ca uneori, parca toate cite au fost, si sint inca, se dizolva in oceanul asta urias, de singuratate..