Cite ape mai spala malurile..Cite constiinte se mai trec, citi pasi se aduna, cite vieti se mai pastreaza in amintiri..Cit timp mai trece peste toate..Si peste noi..Cite pasiuni ne mai cheama din amintiri, si cite amintiri reinvie pasiuni de demult..Peste care iar trec apele timpului..
Poate ca, de fapt, pasiunile sint in noi, tot timpul..Si atunci cind gasesc un motiv ies iar la suprafata, si ne dau viata peste cap..Pentru ca ele vin ca sa-si traiasca toata energia sufleteasca, in sinceritate..Si poate ca scrisul e un fel de a ne exhiba tot, de a spune unei posibile lumi virtuale ce am simtit, sau mai simtim inca..
Am vazut un film, Iubire elena se cheama, pe Neptun TV..Absolut fascinant..Ce amestec de lumi ale fiintelor, cite vieti, ce vremuri, si ce eterne si uriase capacitati ale constiintelor conduse de pasiuni..Iubiri peste timp, asa ca intr-o opera de anticipatie..Apoi tradari, si altele..Vieti adevarate ale altor vremuri..Ce mult e uneori ce aflam ca s-a intimplat..Si ce frumos..Pacat ca nu ni s-a intimplat inca, si noua..Dar, speranta ne e steagul, si cu el pornim la cucerirea unei alte variante de viitor..Care exista inca doar in imaginatie..
No comments:
Post a Comment