Poate ca totul e mai mult decit percepem..Poate ca fericirea nu e doar atunci cind sint eu fericit, sau cind e altcineva fericita..Poate ca deasupra noastra e un ocean de fericire mare cit galaxia..Sau cit universul asta.. Si poate ca de acolo ne luam, atunci cind ne eliberam de noi, o bucatica mica, care sa ne semene..Si e dulce fericirea asta pentru ca are in ea toate aromele lumii..Pacat ca e foaaaaaarte perisabila..Are garantia mica..Uneori tine doar un pic..
Acuma, daca-cautam sa intelegem matematic lucrurile, poate ca am putea generaliza, nu? O fi generalizabila chestia asta abstracta numita ocean de fericire? Adica sa mai fie si alte oceane, unul de tristete, altul de melancolie, bucurie, nostalgie..Oceane de stari..Poate ca sint, si apele lor sint amestecate..Iar noi inotam in apele astea continuu, ca un scafandru profesionist..Interesant e ca fluidul asta, sau cum l-am putea numi, are presiune constanta la orice adincime..Nu e ca in realitate..Putem cobori oricit de jos, ca nu ni se dizolva azotul in singe, si nu avem senzatia de betie a adincurilor..
Abstractiunile astea sint esentializari, si simplificari..Reduse la un numar cit se poate de mic, si cu care cautam sa explicam cit se poate de multe..Le avem, si le folosim, cu atentie, avind grija sa nu le stricam..Desi, parca nu se prea pot strica, pentru ca au fost aceleasi dintotdeauna..De cind e istoria..
Da, poate ca toate lucrurile sint simple..Foarte simple, exagerat de simple..Poate doar noi le complicam..Si ne complicam si vietile, asa..Si poate o facem ca sa nu ne plictisim..Pentru ca exista si un ocean de plictiseala, de ale carui ape ne ferim..Cit putem..
No comments:
Post a Comment