Friday I'm in love

 None like me before, ahaha. I'm unique. Sure, with some around, that can be in a certain way. 

E un ceva care apartzine unui timp. Din care fac si eu parte, asa cum facem totzi. E un aici, si acum, care ne apartzine, asa cum ii apartzinem. Cum, si cind sintem. Ca sintem norocosi ca existam acum. Multi nu au norocul asta. Pentru ca sint dintr-un trecut. Sau dintr-un viitor. Unii au fost, si altzii vor veni. Dar noi avem privilegiul asta. Ce bine de noi, hahaha. Ce nasol de cei care au fost. Dar hei-hei-hei, ce noroc de ceilaltzi care se vor naste dupa, pentru ca ei vor ateriza intr-o lume cu mult mai buna. Ii invidiez. Mi-e ciuda ca pot prinde asa vremuri. Io a trebuit sa ma nasc acuma, si sa ma plimb prin vremurile astea, asa cum sint, cu toate tristetzile de mina. Si sa ma pling ca asa de nasol e, cum de nu s-a putut. Cind puteam sa ma plimb prin aceleasi locuri dintr-un viitor, in care toatele s-ar fi intimplat cu totul altfel. Si eu as fi fost asa de mai bine impacat cu mine, si cu toate. Ascult Friday I'm in Love. Si ma gindesc ca asa ce bine suna ca zilele de vineri sint asa de bune, ca chiar atunci sint indragostit. Asta chiar daca in restul zilelor nu sint. Ca nu e sa fie. Nu apare o ea sa ma farmece, si sa imi povesteasca cite sa-mi deschida in minte atitea peisaje. Bine, visez. Pentru ca fiintza care sa ma inspire, e, totusi un om, nu e ceva care sa fie ceva imaginat. Si are si ea toate legaturile cu realitatea asta. Bine, dar nici eu nu mi-am imaginat-o ideala, pentru ca sint constient, si imi dau seama de toate cum sint. Si totusi, vezi, dincolo de toate mizeriile astea impuse, inca mai cred ca exista cineva care, sa zicem ca s-ar bucura de ce i-as putea sa-i spun sau sa-i fac. N-ar fi chiar imposbil. Ca io-s tolerant, cred, si as putea sa fac ce pot, ca sa putem fi impreuna. N-am prejudecatzi, sau idei fixe. Si nu alerg dupa timpenii, sau iluzii frumos colorate. Nu am de ce, si nici ceva sa vina din vreo imaginatzie din vremuri, sau idei depashite. Ce vreau e ca ea sa vina din ce traim, si sintem. Si sa imi spuna ce imi spune, ca sa fie cum ce ii spun, sa fie ce ii spun. Pe aceeasi inaltzime. Sau pe aproape. Ca sa nu ne certam, daca ce spunem suna ciudat. Totul e simplu. Oricit ar putea parea de complicat in vorbe. Pentru ca toate se sublimeaza. E un aici, si un dincolo. Si ce avem aici, si real, e ce e exprimat. Si, na, ori esti, ori nu esti. Iubesti, sau nu. Nu prea e o alta zi, cind esti indragostit. Ca e doar vineri, si lumea are alte culori. Care vin spre tine ca sa te faca sa te simtzi cu totul altfel.