Lupte ne-conforme

 Tot am spus despre motivari, ca iti trebuie, ca ai nevoie sa fii confirmat, etc. Am vazut o chestie, adica o emisiune podcast cu Florin Ristei. Omul asta are o voce incredibila, un look, etc. Am descoperit o gramada de asemanari cu mine: e vecinul meu de bloc (in sensul ca a stat in Galati la un bloc vecin), a avut mama profesoara, a facut citiva ani de inginerie, etc. El e ultra-talentat, si si-a urmat drumul in muzica. Mie mi-a placut enorm muzica, de orice gen, dar n-am avut talent. Stiu multa muzica, si as fi vrut sa colaborez cu o trupa la armonie, sunet, etc, dar n-a fost sa fie. In fine, drumurile vietzii. Dupa ce am vazut emisiunea am stat si m-am gindit mai mult; la mine, la cine sint, etc. M-am intro-spectat. Si am mai descoperit cite ceva. Apropo de motivari, ca asa incepusem. Ele sint necesare, cumva, ca sa te ridice cind esti la pamint. Dar ele exista in tine, undeva in straturile profunde. Si sint reale, bazate pe reusitele unde tu ti-ai pus sufletul la bataie. Desi sint, dar par, cumva ingropate de multele straturi de de-motivari care au venit valuri-valuri pe urma. De ce? Pentru ca tu, la un anumit moment ti-ai dat seama de unele lucruri ce tzin de ceilaltzi, si ai vazut ca, in foarte multe situatzii, valoarea ta efectiva n-a contat cit a contat ceva mai mizerabil, si care, trebuia facut. Iar asta ar fi insemnat sa te cobori in noroi, mult noroi, oho, in care sa pretinzi ceva ce, nu ca nu te reprezenta, dar, care, efectiv iti provoca o sila infinita. Deci erai fix obligat sa fii cu totul altcineva, indoielnic, dupa standardele unui om mediu (care s-ar fi presupus a fi eu in acel moment). Deci, ne-acceptabil, sub nicio forma. Si asa ceva n-ar fi functzionat. Deci valurile de de-motivari s-au succedat. Care e cauza? Evident mediul. Una e sa ai colegi de ginduri ingineresti, si alta e sa fii obligat sa acceptzi niste abuzatori de-crepitzi, dezaxatzi, si abrutizatzi sa te inconjoare suficient de mult cit sa te asedieze. Si o reunire masiva a lor m-a facut sa imi dau seama ca trebuie sa ma protejez. Nu ai cum altfel, pentru ca nu esti vreun robot, sau vreun tembel diliu, care merge inainte, inconstient, ca o locomotiva pe sine. Iar tu iti dai seama de consecintze, care cum sint ele, si asta te face sa iti retzii reactziile, daca totul poate degenera, nu? Iar pe mine, dupa cum m-am observat, ma afecteaza masiv reactziile inumane, de orice fel. De aia am zis, bai, cu asa ceva nu poti sa lupti, oricine ai fi. Dar, exista niste solutzii, evident. Si asta cere un fel de, sa-i zicem, nesimtzire. O lipsa de considerare a mizeriilor. O capacitate de ignorare a agresiunilor. O concentrare pe obiectiv, asa cum o face un samurai, care ignora jocurile de artificii, sau efectele speciale pe care le fac unii, si o actziune reactiva foarte directa, si eficienta, pentru ca samuraiul e asa. Si totul fara sa dai vreo atentzie la aiureli, si superficii, oricit de bine ar fi facute. Pentru ca nu conteaza. Oponentul poate sa urle, poate sa faca ca totzi dracii, dar daca scoate sabia si cauta sa te loveasca, tu scoti sabia, si te aperi la fel de agresiv, pentru ca asa e stilul luptei. Te adaptezi. La asta ma pricep, daca e vorba de concret. Dar ma intimideaza impotentzele primitive, si stupide. Aici am un fel de slabiciune, sa zic asa. Nu-i suport pe iratzionali, si irascibili, care lovesc sub centura. Si-mi provoaca acea sila, de care am tot spus. Si sila asta a construit un cerc interzis, hahaha, o ciudatzenie, e adevarat, o mutatzie de care te miri ca exista. In fine. 

Cred ca tai nodul gordian al timpeniilor, si iau iar taurul de coarne. Stiu ca asta ma poate afecta, pentru ca, lupta nu e conforma, nu e reala, e una bazata pe tot felul de timpenii, si aiureli, ca asa lupta tembelii. In fine, ma mai gindesc la ce, si cum sa fac. Pentru ca nu-s chiar asa de slab sa cedez in fatza atitor infectzi, oricit de multzi ar fi, si oricit de bine s-ar asocia intre ei. Dixit!