Voi pe ce drum ati mers? Ce ati considerat a fi adevarat, din tot, si ce ati cautat sa va determine? Intreb asta pentru ca eu a trebuit sa invatz ca, de multe ori, adultzii sint inselatori, si foarte imbecili. De mic am receptzionat multe raspunsuri false, sau date la misto. De toti, incepind cu cei din familie. Iar asta poate determina o gindire falsa, sau idei false combinate cu cele adevarate, care te pot pune pe un drum gresit, sau spre auto-distrugere. S-a intimplat in foarte multe cazuri. Totul e sa fii critic la ce acceptzi, ca fiind adevarat. Si asta e enorm de greu. Dar, invetzi, in timp, dupa ce verifici ca ce ti s-a spus a avut, sau nu, un adevar inauntru. Si asta te costa destul de mult; ai esecuri, dezamagiri, deziluzii, chiar depresii. Dar invetzi singur sa iesi din asta. Pentru ca nu e absolut nimeni sa te ajute. Toti sint mai degraba distratzi sa te vada cum esuezi. E foarte mult de spus. Taica-meu imi raspundea "la misto" cam la orice, incercind, in prostia lui (toti avem o prostie proprie, pe care e trist sa n-o recunoastem), s-o faca pe interesantul. De asta am cautat mai mult sa gasesc raspunsuri in alte zone. Maica-mea era mai onesta, si imi raspundea mai la obiect, dar cu multe limite, pentru ca nu se pricepea, dincolo de chimie. Dupa multe esecuri din a primi raspunsuri dubioase, am invatzat ceva. Sa cred in ce e autentic, de la scoala, sau in a privi printre rinduri. Pentru ca, acolo, printre rinduri erau raspunsurile. Oamenii spun tot felul de bazaconii, dar, dincolo de ele, simtzi, sau invetzi sa simtzi, cam pe unde e adevarul. Pentru ca lumea romaneasca e foarte inselatoare. Ca multi pretind, dar foarte putzini cunosc. Si asa, incet-incet am descoperit ceva ce ma lamurea. Desi, dincolo de raspunsurile obtzinute, era un fel de mister, care sporea cu tot ce invatzam. Parea sinistru, dar, asta era realitatea. Si am pornit in cautari, si verificari. Am cautat orice, de oriunde, in orice fel. Ce m-a marcat a fost cind ascultam o melodie, se chema In The Air Tonight, a lui Phil Collins. Si atunci, in acel moment, cind eram intr-o confuzie maxima, Corneliu mi-a spus ca e mai elaborata. Mai elaborata. De atunci asta am cautat: lumi mai elaborate. Pe care le-am descoperit peste tot. La alti oameni cu anumite ginduri, la anumite stiluri, sau feluri de a fi. Sau in anumite lumi, care se manifestau in tot felul de feluri. O elaborare. Ca un stil, sau o metoda. Si asta am cam cautat, de atunci, cum am spus. Din acel moment. Ceva elaborat, ca ceva mai bine gindit, inalt, dezvoltat. Si mai bine realizat. Mai elaborat. Asta inca ma preocupa. Sa descopar cit mai multe elaborari. De oriunde. Ca variante de ce caut.
No comments:
Post a Comment