Apoca-lipsele timpeniilor

 Am vrut sa scriu un post in care sa-mi eliberez frustrarile, care sint multe, si generate de atitea si atitzia. Nu stiu ce importantza ar fi avut, pentru mine, sau pentru altcineva. Mai ales ca frustrarile mele sint proprii, si generate de mine, de ce sint, de cum gindesc, de ce simt, de amintiri, etc. Sau, frustrarile pot depinde de ce sint altzii, si ce gindesc/simt, etc. Si totul e subiectiv. Pentru ca tot ce ni se intimpla depinde de multe variabile. Inclusiv mentalitatea cea care a infipt in mintea multora niste clishee. Nu stiu, nu pot, daca e sa fie, decit sa dau o vina pe prostie, cind e, sau pe o rea intentzie, cind e. Toate asociate, alambicate, intricate in tot felul de feluri. Apoi m-am gindit sa spun ceva despre ce m-ar putea motiva, ca sa fie ca o sperantza; pentru mine, si pentru cine mai crede ca mine. Pentru ca motivarea e fundamentala. Fara ea te blochezi. Si am o experientza vasta la a incerca sa ma deblochez, formata din mai mult nereusite, decit reusite. Motivarea asta te tzine viu. Dar unde e, si cum e? E in tine, sau in ceilaltzi, in mediul dimprejur? Pentru ca am experimentat multe esecuri motivatzionale, de toate felurile. Unii spun ca trebuie sa consideri ca tu esti cel mai important, si sa faci ce iti recomanda. Altii spun ca, dimpotriva, mai important nu esti tu, cit e mediul in care esti "integrat". Mediu caruia trebuie sa i te dedici. Altii spuneau ca important e sa ai grija de ce maninci, ce activitatzi ai, de oamenii cu care alegi sa comunici, etc. Altii sugerau ca totul e sa te feresti de ce iti face rau, si sa devii egocentrist, doar tu cu tine, intr-o cautare a unei fericiri care poate fi determinata de a, b, c, etc. Nu stiu. Fiecare e special, si are, in el, propriile motivatzii. Mie imi plac stiintzele, imi place noul, imi plac filmele experimentale, arta, vivacitatea, lucrurile cu adevarat interesante. Si imi place ca totul sa se bazeze pe valori reale. M-am saturat de prosteli, de manipulari, si de idiotzenii colorate. Am ajuns la saturatzie. Vreau adevaruri, oricit ar fi de incomode, si vreau sa gasesc autentic. De oriunde ar veni. Stiu, pentru asta ar trebui sa dau atentzie la ceva ce merita, si sa ignor orice altceva. Dar e atit de greu, pentru ca e un asediu al timpeniilor de tot felul. Tot felul de bazaconii se auto-excita si devin un rai al auto-suficientzelor. Inca mi-e greatza de tot ce vad, si asta ma cam blocheaza. E o prostie incredibila, in dimensiuni, care apare de peste tot. Si e o nemernicie care se auto-potentzeaza. Nu poti sa spui, sau sa faci ceva, fara sa fii atacat violent, si brutal. Si na, parca tinzi sa le dai dreptate alora cu apocalipsa. Ca vine, ca nu vine, ca e, deja. Ca, cam e un fel de apocalipsa a monstruozitatzilor care e deja pe rol. E ce traim. Nu stiu cind naiba se va sfirsi cu mizeriile astea provocate, care nu te mai lasa sa respiri.