Iubesti. Tu, un om, pe alt om. Si tu te raportezi la ce spune, ce este, ce arata el, din tot ce e. Si tu, te alaturi, ii spui ce crezi, ce simtzi. si el continua in ce e, si tu ii raspunzi. Pentru ca asa e cu fiintzele asociate, si, cumva, promise. Apoi te mai gindesti ca tu, ca om, esti separat, si independent. Te separi de ce ti s-a promis. Iti spui ca totul e un clisheu, si ce au promis totzi e doar o imagine. Una care li se aseamana doar lor. Pentru ca ei, in toata masa lor nu ma cunosc pe mine, efectiv. Si ei au doar ceva ce au construit ca sa li se asemene. Pe cind eu sint fiintza asta de acum, simpla, si indpendenta. Care e asa cum e, ca sa fie in felul ei, identica cu ea insashi. Fara sa explice, sau sa caute vreun identic din vreo identitate neclara. Doar in ce e, intr-o fiintza care nu are vreo datorie, sau ceva de demonstrat. Asa ne nastem, de fapt. IAr unii, sau altzii, ne-au cautat sa ne determine. Ca sa ne domine, cumva. Desi, totul era un fals. Pentru ca ne-am nascut, de fapt, liberi. Si liberi vom fi cit ne va dura viatza. Oameni aparutzi pe o planeta. Oameni fara vreun inceput, sau vreo promisiune. Care s-au intimplat, in felul lor. Si care incearca sa isi caute o determinare.
No comments:
Post a Comment