Lumile se intimpla. Iti sint imprejur. Te inconjoara cu anumite sublimuri. Si cauta sa te faca sa te simtzi atit de mic cit iti spun ele. Fara sa te considere. Cit sa fie ce cred ele, in acea arogantza a unei entitatzi care tinde spre acel infinit niciodata accesibil. Ca si cind tu, in micimea ta nu ti-ai putea imagina ce ele sint. Ca si cind ai fi doar un punct pe axa timpului. Si ca si cind conshtiintza ta nu s-ar putea depashi, sa vada felia de orizont, de dincolo. Ca si cind ai fi prizonier al clipei cele mici care te guverneaza. Ca tu, ca tine in globul de sticla interzis. Si, din care n-ai cum sa evadezi. Ca si cum totul ar fi fost prezis de vreun mag care vine din vremurile visate de unii. Cu tzinuta, si prestantza, si care ce spune e litera de lege. Care poate determina tot ce e previzibil. Ca si cind nimic nu va deveni altfel de cum descrie, pe feliile determinate de timp. Si spatziu. Ca sa fie conforme cu acele determinari precise. Venite dintr'un un spatziu al unor nestiuturi deschise. Spre ce ne cauta sa ne devina un fel de viitor.
Vezi, noi sintem in mijlocul atitor cautari. Si putem avea in trecut atitea. Dar sintem, dupa atitea, totusi, oameni ai vremurilor astea. Care isi cauta, inca, directziile spre drumuri posibile. Ca sa se simta ca se aseamana cu ce ei inshishi sint, de la inceputul lumilor.
No comments:
Post a Comment