Evolutzie subiectiva

 Spatziile se intind, si se extind. Pentru noi, fiintzele unei planete mici, si albastre, care descopera continuu ce ne e vizibil. Observam, cautam sa vedem ce ne arata instrumentele optice. Desi spatziul exista acolo, continuu, nu ni se arata in completa lui totalitate. Pentru ca exista o limita a vitezei in univers, viteza luminii, si ea ne permite doar anumite lucruri. Timpul, si el, se extinde, in felul lui. Dar asta doar in situatii speciale: cind calatorim cu viteze foarte-foarte-foarte apropiate de viteza luminii, sau cind sintem intr-un cimp gravitatzional extrem de puternic, ceva ce gasim pe linga o apropiere a unei gauri negre... In fine, timpul si spatziul se extind, prin ce putem percepe, sau prin ce fenomene fizice ni se intimpla. Pentru moment vedem doar, mai adinc in spatziu, cautind sa intzelegem. Dezavantajul e ca avem o viatza extrem de scurta, si nu putem observa cite am vrea. Evenimentele astronomice ni se par extrem de lente. Vedem doar imagini, aparent imobile, pentru ca traim la o scara mica a timpului. Sintem constrinsi la un infinit mic. In schimb traim normal la nivelul social, la nivelul celorlaltzi oameni, care sint la fel de muritori ca noi. Aici avem o aceeasi viteza de viatza. Desi, si aici, observam cum unii traiesc mai lent, si altzii, mai rapid, in aparentza. Dar cei rapizi, parca sint mai diluatzi, daca ne raportam la substantza. Fac multe, dar slabe. Apoi sint unii care, in lentoarea lor compenseaza cu greutatea ideilor. Sau cu generalitatea lor. Pentru ca ideile mai inalte au cuprinse in ele toate variantele de interpretari. Contzin multe cazuri particulare, si multe variabile de destin, care, fiecare, sint perfect posibile. Vremurile de acum dau dreptate celor rapizi, cu reactzii imediate, pentru a gasi rapid solutzii la probleme. Dar, solutziile astea au o garantzie scurta, bazata pe date scurte, si imediate. Sigur, exista solutzii, si solutzii; care scurte, care cu bataie lunga. Dar asta depinde de multi factori. Ideal ar fi sa gasim un optim intre cele doua. Care optim e si el subiectiv. E complicat. Iar noi simplificam, pentru a merge inainte, cind privind la prezent, cind la viitor. Dar noi sintem noi, si, gindim relativ la durata proprie de viatza. Uneori ne imaginam nemuritori, si cautam solutzii eterne. Alteori ne dam seama de cit de mici sintem, si cautam sa dezvoltam prezentul. E frumos cum toate evolueaza, gindit spre prezent, sau spre viitor. Si e frumos cum noi, traind vremurile astea de rapida schimbare, devenim altzii. Spre un fel de bine-bun general, subiectiv. Functzie de fiecare. Pentru ca toate ramin la felul nostru de a percepe, concepe, si de a vedea, dupa propria educatzie.