Lumi libere

 Vad ca lumea, o parte din lumea asta mare, mai citeste ce scriu. E de foarte bine, pentru ca ma ajuta enorm. Eu sint mai singuratic, si e foarte greu sa-mi fac prieteni. Am tot spus asta. Internetul ma ajuta sa ma conectez cu oameni care apreciaza ce apreciez si eu, si asta imi da o stare de "mai putin singur". Pentru ca gasesc puntzi de comunicare. Pe fb e un alt stil. Acolo spui lucruri mai legate de realul imediat, de social, de stiintza, de arta uneori, etc. Dar aici pot sa ma eliberez de unele ginduri. Stiu ca nu intotdeauna construiesc ceva usor de citit, pentru ca nu e usor sa construiesc legaturi intre anumite idei. Si uneori pare ca atasez intre ele anumite lucruri care par mai indepartate, ca sa las cititorului satisfactzia descoperirii acelui drum posibil. Sar de multe ori peste anumiti pasi, si las explicatziile pas-cu-pas in asteptare, pentru ca mintea merge cu mult mai repede decit mina pe keyboard, si se duce. Iar mina tasteaza ce apuca, hahaha. Ar trebui sa inregistrez, si apoi sa pun in text ce spun. Mi-ar veni mai usor, asa. Desi, unele metode parca ma inhiba. Cind vreau sa spun ceva incep sa scriu, si zic, fie ce-o fi, mergem inainte asa cum am inceput. Sigur, asta depinde si de starea pe care o am, ca nu am inspiratzie tot timpul. Intre doua posturi mai las un timp sa mi se adune si niste ginduri. E mult de spus tot timpul, dar sint anumite momente cind pot sa spun. Si conteaza sa am si bere suficienta. Asa ca acuma, hahaha. Data asta am o bere cu personalitate, ca aproape explodeaza cind desfac conserva. Na, se mai supara si berea, probabil, pe societate, cind si cind. Adevarul e ca scrisul e si o terapie. Scrii ca sa eliberezi tot din tine, ca-s bune, rele, frumoase, urite, superficiale, adinci, etc. Dar, frumos e, cind vezi ca unii citesc ce scrii. Chiar daca nu dau mesaje. Poate sint mai timizi, asa ca mine. Sau poate ramin la a alege ca ce am spus eu a fost suficient, hahaha, si nu mai are rost. Glumesc. Sint miliarde de ceva-uri care te fac sa nu raspunzi. Nu e un defect asta, evident. E o libertate a felului propriu de a fi. Cititul textului, si lipsa de raspuns poate fi, ca in psihologie, o acceptare, sa zic asa. Sau na, poate supararea e atit de mare, ca omul isi spune, bai, la ce timpenii scrie, chiar n-are rost. Glumesc. Sintem maturi si vaccinatzi. Si traim intr-o lume fabulos de libera.