Vietzile se intrepatrund. Cele proprii, cu cele ale celorlaltzi. Ca niste serpi, printre altzi serpi in cautare de o varianta mai buna de existentza. Sau ca unor alte animale intr-o cursa de a deveni. Ca intr-o jungla, in care fiecare isi cauta o proprie determinare. Intr-o jungla. Aceeasi, care a fost auto-construita, de la inceputuri. Care a fost aici, continuu. Sigur, la inceput a fost ceva nascut dintr-un fel de variante amorfe. Apoi a devenit mai puternica, determinata de lupta pentru existentza. Speciile s-au determinat prin adaptari. Ai putut, ai facut, si ai supravietzuit. Fara sa dai explicatzii. Fara vreo moralitate. Pentru ca asta nu a existat. Si nu ar fi avut vreo semnificatzie, oricum. A aparut mai tirziu, cind constiintza a evoluat, si a construit, in paralel si ipocrizia. Si cind totul s-a amestecat, in tot felul de variante posibile. De a fi, sau, de a nu fi. Pentru ca, totul e amplu, in ce e, si ambiguu, in ce poate fi. E totul deschis, in felul propriu.
No comments:
Post a Comment