Vieti intrepatrunse

Femeia e ea, acolo, unica si irepetabila in vulnerabilitatea ei stralucitoare si eterna. Eu nu m-am inteles cu femeile, recunosc, si nici cu femeia din femeile intilnite, pentru ca, na, asa s-a intimplat. am fost in contratimp. Cind eu plusam, spuneam, vedeam, paream poate prea intruziv, si ea se retragea. Desi eram perfect deschis, si gata sa-m i asum greselile posibile. Timiditatea lor era de vina, sa zicem, desi, hai sa fim seriosi, ca timiditatea asta e o scuza penibila, ca in realitate nu e nimeni timid. In amor avem un curaj nebun sa cautam sa-l dominam pe celalalt, ca si cind am fi in razboi care-pe-care, si cine invinge ia totul, cum spunea ABBA. Ele mi s-au parut timorate ca puteam sa le judec, sau ceva. Asta fara ca sa ma intrebe, ca si cum noi doi eram din  start adversari care incercau sa domine prin ce puteau. Estupid, clar, ca, eu, sincer, intr-o relatie poate par ca am argumente logice cu care sa domin, dar asta nu mi-a trecut niciodata prin minte, pentru ca nu ma intereseaza sa ne luptam, sau sa argumentam in vreun fel. Eu vreau, sincer, doar sa traim, si sa aducem in discutie absolut orice avem in minte, ca sa ne jucam, si sa ne distram. Si am avut nenumarate incercari de relatii, in care, nu am inteles de ce trebuie ca doar eu sa-mi arat vulnerabilitatile. Pai ori sintem egali, ori nu mai sintem, nu? Ele vroiau sa le domin intr-un fel, ca, la momentul urmator sa ma domine altfel, ca sa fim echilibratzi prin ceva ce mi se parea atit de artificial, si primitiv. Pentru ca nu domini pe nimeni, toti sintem liberi, si spunem sincer ce ne dicteaza sufletul, si mintea. Ma rog, o fi si o deficientza venita dintr-un trecut plin de frustrari acumulate. Am si eu frustrarile mele, dar le pot pune pe masa fara probleme, si fara sa-mi fie frica ca cineva m-ar judeca, pentru ca asta sint,  na. Unele tipe vor sa fie sigure, in nesigurantza lor de sentimentele mele eterne, si vor ca eu sa le declar asta. E ridicol, ca nu m-a cistigat nimeni pe ochi frumosi, si nu exist ca sa fiu ce nu sint, de fapt. Am o viata, am stilul meu, am un drum, am atitudini, pentru ca asa imi manifest eu realitatea mea, cea pe care nu vreau sa o impun nimanui, oricine ar fi. Dar, unele nu suporta sa gindesti, sau sa simti altfel, pentru ca ele considera doar ce vor ele ca fiind normalul acceptat. Am vazut in viata mea foarte multe aberatii in gindire, oho, care m-au cam speriat, si care au cam determinat despartiri, pentru ca, na, accept multe, dar nu si aberatii impuse. Sincer acuma, si cred ca sinteti de acord, este foarte multa lume proasta, de ambe sexe, si care cauta sa se impuna cum poate. Atunci cind, si daca i se permite asta. In fine, ma enerveaza sa ma traga cineva la raspundere pentru propriile lor probleme, care exista pentru ca, pur si simplu sint cretini. Si zic asta pentru ca am fost asediat toata viata mea de niste prosti cu manifestari de descreierati, plecind chiar din familie, dar nu detaliez, pentru ca vreau sa uit tot. Stiu ca nu e usor nimic, dar de la o promisiune credibila, la o realitate monstruoasa, e un drum de la rai la iad. Cine l-a trait ma intelege. Cine nu, ma judeca. Bine, sint atit de multe de spus. Si, daca le-as spune mi-ar aduce multi dusmani, pentru ca, na, lumea judeca, chiar daca nu are argumente valabile.