Cerul asta e mare, mai mare ca cerul celalalt, dar mai mic ca cel de dinainte. Oare cite ceruri mai sint? Din toate au ramas toate. Tocate si ames-tocate-tecate. E poetic cu ceruri, ca poti dezvolta orice variante, si te poti da rotund. Bine, daca vrei sa te dai, da' fata de cine, ca sint singur, si vorbesc ca sa ma aud tot eu. Ma dedublez. Cind sint vorbitor, cind ascultator, doua persoane distincte, care cind vorbesc, cind asculta. Beton e sa te poti multiplica, ca-cavalerii mesei rotunde, si sa vorbesti/asculti in mai multe stiluri, sa fii un fel de actor in mai multe dimensiuni. Asa chiar ca ai trai o viata interesanta. Mai multe persoane intr-una, ingramadite, ca in busul de dimineata. Si na, daca esti mai multi poti sa discuti pe toate temele posibile intr-un mode prietenesc. Sigur mai pot aparea si contradictii, pentru ca unii pot avea puncte de vedere diferite, desi suna bizar, daca toti seamana cu tine, in ce fel ar putea fi diferiti, aaaa, poate la chestii de amanunt, de detaliu. Na, uite un subiect de film. Mama cite idei, si toate legate doar de om, si de lume. Chiar, oare cite idei exista in total? Si cite pe ce nivele, ca sint pe etaje, ca intr-un muzeu foarte inalt, sa zic asa, si, ca sa le vezi tre'sa urci cu liftul imaginar pina la e-le. Mai sint si idei derivate, si idei-variante, si sub-idei, sau poate si supra-idei. Na, se pot lega intre ele in toate felurile, ca sint constructii deschise si ideile astea, sau poate ca ele sint chestiile alea idealizato-stoarse dintr-o fraza, sau dintr-un context concret, legat de lumea fizica. Sau meta-fizica, adica una care o depaseste pe cea fizica, sau pe o alta meta-fizica. Sint si aici variante la variante, si, daca mai legam lumile de altele, avem variante la variante la variante in co mbinatii infinite. Bine, matematic vorbind, daca avem numar finit de chestii elementare, numarul combinatiilor dintre ele ar fi tot finit. Am zis infinit ca sa fie poetico-contradictoriu, si sa intrige, hahaha, sa fie ca in filme, cu suspans, si epic, ca sa nu adormim de atita liric. Se pot spune multe, e adevarat, si daca ar fi sa vorbesc, cred ca ar trebui sa traiesc mult mai mult ca sa scot tot, hahaha, cu variante, si daca nu mai invat nimic, desi na, la ce furtuna de orice e lumea de azi, te ia pe sus. Acuma depinde si cit e de interesant ce spun, ca prostii se tot debiteaza, si nu intereseaza pe nimeni, ca na, fiecare are adevarurile subiective proprii, care par fade pentru ceilalti (chiar daca pentru ei sint fundamentale). Cred ca de asta m-am izolat, ca nu mai puteam comunica; ce spuneam eu ii plictisea pe ceilalti (pentru ca nu traisera/simtisera/gindisera ca mine), si ce spuneau ei ma plictisea suficient cit sa adorm instantaneu. Asta e universal, oamenii se asociaza cind au experiente, idei, trairi comune, ca sa regaseasca si inteleaga reciproc, altfel nu comunica, pentru ca celalalt le pare prea altfel, si in afara interesului. Bine ar fi si daca te-ai putea identifica cu o parte importanta din celalalt, mai ales la lucrurile fundamentale, ca acolo e problema, ca multi nu se gindesc la ce chiar merita, si isi pierd viata in detalii (si realizeaza asta cind e cam tirziu). E mult de spus, dar aici conteaza mai mult partea practica, ca asa teoretic pare ca e banal. Si conteaza, cum tot spus, valorile, cele pe care iti bazezi ce spui, si ce faci. Una e sa fii universal, si liber, si alta e sa fii constrins de chestii blocante, care iti vin din imediatul apropiat si concret. Si iar ajungem la educatie. Problema eterna, de la baza comunicarii, si contactelor posibile. Desi, uneori nu-ti mai vine sa te gindesti la asa ceva, ca te poate deprima sa realizezi ca nu prea te-ai potrivi cu nimeni, si ai ramine etern singur. Ca na. Cam asa esti, ca asa te nasti, traiesti, si etc. Aici iar sint variante infinite de discutii. Sarim de la una la alta, ca sa ne facem momentele interesante, si viata de vis. A noastra, ca pe ceilalti oricum nu-i intereseaza, ei le au pe ale lor.
No comments:
Post a Comment