Stari sub lupa

Partile lamentabile de expunere a unei vointe slabe, a unor nefericiri, tristeti, depresii, etc nu-s ale mele, le-am citit undeva, sau ceva, asa ca nu ma confund cu ele, sint pentru variatiune, hahaha, si behehe, ca sa facem si umor sa re-echilibram situatiunea. Sa zicem ca ele apartin unui eu paralel, cu care ma mai intilnesc intimplator, cind si cind. Nu ma scuz ca sa ma acuz, zic doar, si daca sint ale mele, si ce daca, ce, nu toti avem stari de astea? Ca sintem dacit oameni nu roboti, care traim intr-o lume de asta ciudata, ca nu poate nimeni sa zica ca lumea asta e normala, sau poate o fi in unele zone, pe care inca le caut, sau le cautam toti, ca na, asta ne mai ofera si un scop, cind si cind. Bai ce-mi lipsesc prietenii; e inuman sa nu ai asa ceva, ca singur o iei razna. Na, nu chiar, dar te afecteaza, ca oricum singuratatea e o solutie mai buna decit sa ai imprejur falsi prieteni care sa-ti faca rau. Macar un prieten adevarat, si esti salvat, dar asta e greu, ca asa ceva cere potrivire maxima, plus ca eu sint si pretentios, si lumea nu rezista. Sau nu-i accept eu pe unii ca sint cu lipsa de calitati majore, ca na, peste defecte mai trec, daca nu afecteaza in vreun fel. E mult de zis. Ce bine face sa scriu chestiile astea, acuma ma simt cu adevarat sincer, si deschis. Ma uit la un film, se cheama The Prince of Tides, cu Nolte, si Streisand. Sint la jumatate, mai fac pauze ca e prea adevarat, si dupa ce vad citeva secvente tre'sa stau sa ma gindesc, nu pot sa-l vad continuu, ca e prea dens, nu e ca filmele astea diluate de azi. Foarte interesant tot, si filmul, si Barbra, si Nick, m-am uitat de curiozitate la biografia lor, si da, uite ca mai exista si oameni normali pe lume, si care gindesc normal, si simt frumos, si fac chestii. De fapt filmele mai vechi sint mai bune, clar, macar mai spun niste lucruri interesante. De aia m-am izolat eu de oameni, ca-s prea-prea si foarte-foarte, asta ca sa nu spun pe sleau de ce-s ei in stare. Pe un fond de mahmureala am avut asa o viziune monstruoasa a lumii, si mi-a ramas in cap destul de mult. Si acuma o mai am, desi stiu ca nu e normala, dar na, acuma pare sa treaca, tot cu vin, ca asa e la mahmureala, cui pe cui se scoate, care cum tzac pac. Am constatat o chestie, ca femeile evita erotismul, ma rog, erotismul din viziunea barbatilor, ca cica e prea barbar, si primitiv. Pai na, asta e natura barbatului, asa e construit el, sa fie rapid, penetrant, si ejaculator, sa zic asa, ca sa procreeze cit mai multi urmasi, teoretic. Femeia e mai calma, mai mamoasa, mai intelegatoare, mai empatica, desi uneori te cam scoate din pepeni, ca ai nevoie in viata si de actiune, nu poti sa baltesti, si sa contempli absconsurile. Asta fac si eu, desi n-o recunosc, hahaha, na, experimentam toate starile posibile, cit traim, ca sa simtim ca traim, si sa nu ne ramina ceva nestiut. De asta si scriu, ca sa nu uit. Mai si am poze cu unele foste prietene, de la un anumit moment nu le-am mai sters, ca sa-mi aduc aminte de chestii care n-au functionat, si sa ma dumiresc cum, si ce a fost acolo. Desi, acuma, daca n-a fost sa fie, n-a fost, pur si simplu, nu mai trebuie cautate explicatii, ca nu prea ajuta, chit ca ma descopar mai bine pe mine. Ca o relatie, cum spuneam, e pe valori profunde, si alea daca sint, sint, daca nu, asta e, next try. Fara regrete, ca nu ai de ce. Ma rog, la mine a si fost o situatie mai neobisnuita, dar ma refac eu cu toate cite am lasat pentru mai tirziu. Mai am timp, cred. In fine, vedem, ne mai gindim, si ne lansam. Cind, si cum, na, cind o fi sa fie, sa fiu si pregatit, ca inca mai am niste vulnerabilitatzi de rezolvat, si de gasit niste armuri pentru ele.