Schimbari

Am observat ca mare parte din oameni, daca te porti frumos cu ei, pentru ca respecti niste valori, considera ca esti un idiot numai bun de calcat in picioare. De asta mai am momente de revolta, cind sterg cu maimutoii aia pe jos, ca altfel nu mai poti continua; de fapt nici nu mai continui. Asa a fost absolut tot timpul. Si in Romania, si aici, am vazut un val urias de ostilitate impotriva mea, din partea unora carora nu le faceam absolut nimic. E probabil mediul de vina, si conteaza si norocul sa nimeresti niste oameni de treaba pe traseul vietii. Mediile, oamenii trebuie cautate, si sa nu te lasi pina nu le gasesti, iar eu nu am stiut asta, am crezut ca asa sint toti, ca cei pe care i-am intilnit. Trebuie luptat ceva ca sa te intilnesti cu oameni cu care ai valori comune, si ei exista, asta e sigur. M-am certat destul de urit cu cretinii astia cu care din nefericire impart un spatiu, dar curind sper sa ma mutl de aici. Oricum, pentru mine astia au incetat sa mai existe ca persoane, ii tratez de acuma incolo fix ca ce sint, no more Mr Nice Guy for who doesn't deserve my nice approach, am sa fiu mult mai dur cu descreieratii, pentru ca astia mi-au facut cele mai mari probleme. Pe romaneste, am decis sa-i fut pe toti fix cum si-o cauta, fara sa mai am procese de constiinta. Sint inginer, stilul meu de viata nu e unul colorato-imbecil, sint mai retinut aparent (desi nu sint absolut deloc asa), si mai distant, la o prima si superficiala privire. Mi-a fost frica mult timp de oameni, pentru ca mi-au facut mult rau, cam toti, cu foarte rare exceptii, si mi se parea ca erau toti parte dintr-un sistem, ca erau mina in mina si dispusi sa te distruga; de fapt sa ma distruga, pentru ca ceilalti poate au avut o alta perceptie, si un alt optimism. Mi se parea ca toti sint robotizati, si cu idei putine si fixe, si ca, absolut orice as fi facut m-ar fi lovit, intr-un fel, sau altul. Pentru ca pe toti ii vedeam de un cinism, si o brutalitate infinita; dar asta e valabil pentru idioti, pentru ca, totusi, oamenii educati sint cu totul altfel, cu ei chiar comunici bine, uneori te si imprietenesti. Lipsa prietenilor a fost o mare si nefericita constanta a vietii mele. De multe ori ma intrebam in ce fel de lume traiesc, asa de dusmanoasa. Aici e problema de cum iti regasesti propriile valori in lumea dimprejur, cind trebuie sa lupti atit de dur pentru supravietuire. Si ele sint gasibile, dar trebuie sa le cauti, trebuie sa iti asumi ca mai e un drum inainte cu multe posibilitati de a fi ranit, dar o sperantza pare ca exista. Vreau sa-mi fac o familie, am obosite sa fie singur in fata lumii, imi trebuie o tovarasa de baricada, sa zic asa, cu care sa mai impart grijile, si fericirile, ca na, asta e omul, nu e bun izolat, are nevoie de alte suflete cu care sa se mai intilneasca. O sa incep sa caut mai mult, mai ales ca mi-am  mai revenit din perioada absolut sinistra prin care am trecut. Si parca nu-mi mai e asa frica, pentru ca am vazut ca, oricit de duri ar parea cretinii, au si puncte slabe, totul e sa le gasesti si sa le folosesti, daca te ataca. De acuma incolo schimb strategia, nu-i mai las sa ma atace, si eu doar sa ma apar. O sa le-o dau ca in filmele cu arte martiale, contracarez si lovesc aproape imediat. Metaforic vorbind, ca atitudine, ca nu am de gind sa bat pe nimeni, nu sint genul. Cica sa ierti, si sa intorci si celalalt obraz, hahaha, asta e o atitudine de stupiditate maxima. O fi valabil in tara idiotilor lenesi. Eu sint mai dinamic, si mai bine adaptat ca unul care sa accepte asa  ceva. In fine, vedem in timp. Deocamdata inca ma mai refac dupa depresie. Dar am pornit motoarele.