Amor explicat

Tu esti un cineva, care traieste intr-o societate, adica intr-o bucatica mica-mica din societatea asta, si care, de voie, de nevoie, are contacte sociale cu diverse alt-cineva. Intilnesti barbati, femei, copii, batrini, colegi, rude, straini, etc, tot timpul, si, cumva, intr-un fel, sau altul, comunici. Bine, eu, dupa multe incercari completamente esuate am concluzionat ca-comunicarea mie nu prea imi reuseste. Sau nu le reuseste lor, ca e si posibilitatea asta. Dar, presupunind ca aceasta comunicare ar fi posibila, ea ar incepe de undeva, in care se comunica amabilitati, urari, sau generalitati, si poate continua pe tot felul de teme, asa am vazut ca se intimpla in filme, ca na, acolo sint un fel de experiente exceptionale (care ar fi posibile, dar nu asa de artistic). Asa, si comunicarea continua, informatiile circula in ambele sensuri, si se descopera lucruri comune, fie ca-s experiente, placeri, sentimente fata de ceva sau cineva, pasiuni chiar. Daca se trece de nivelul "critic", comunicarea aceea poate fi inceputul unei prietenii, de la care poate deveni pasiune, sau chiar iubire. (Scriu asta ca sa-mi lamuresc in minte drumul posibil de urmat spre amor, si de ce nu a functionat pina acuma). Ei, in iubire e altceva, e alt nivel al relatiei cu cineva, pentru ca, acolo e o prietenie ridicata la puterea a n-a. In iubire ai garantia reactiilor prietenoase, al ajutorului, al sprijinului pentru orice. Spun astea pentru ca m-am decis, de cind am vazut Podurile din Madison County, sa incerc sa inteleg mai bine cum e treaba cu amorul, si ce ma asteapta in caz de o relatie serioasa. Pai, hm, sint multe de zis, pentru ca amorul e complicat, are multe subtilitati. Un avantaj major din start e confortul ca ai un suflet care te sprijina neconditionat, si, pe linga asta poti sa faci sex la discretie, cind si cum vrei (ca, daca e amor, na, ai unele libertati, sau le ai daca iti ceri voie inainte, hahaha). Acuma sexul e, si nu e important, depinde de ce atentie ii acorzi, e mai bun ca ai un suflet cu care sa comunici, si sa nu te mai simti singur. Si chiar daca nu stii cum sa te comporti fata de partener in anumite situatii, no problem, discuti deschis cu el pe orice tema, si te edifici, totul e sa iti placa sa fii cu el, de la inceput. Bine, asta simti cind te vezi, sau, de ce nu, cind te intilnesti pe vreo retea de asta de socializare, ca se vede si acolo daca esti pe aceeasi lungime de unda. Ma gindesc de ce nu mi-am gasit inca o partenera, poate si pentru ca am avut mult de descoperit, mult de invatat, de muncit, ca sa inteleg mai bine lumea asta, si mi-a trebuit liniste, iar asta o gasesti in singuratate, ca in cuplu apar conflicte. De fapt asta a fost problema mea cu o relatie: eu urasc sa ma cert, sau sa trebuiasca sa argumentez, sau sa ma explic, mai ales cind e vorba de lucruri evidente, si de aia am decis ca genul asta de relatie mai mult ma consuma; mie imi trebuie calm, si comunicare. De fapt mai e vorba de ceva: de inteligentza, adica de una care sa fie compatibila cu a mea. Acuma na, sint multe probleme ca sa atingi un nivel bun al unei relatii/iubiri, dar dupa asta e altceva, traiesti o alta viata, si devii un alt om. Ce scriu aici e ca sa nu uit, si sa explic amorul (pentru mine, asta e inceputul).