Revelatie

Fiecare cauta fericirea in felul lui, si o gaseste in felul lui, si fericirea asta atit de personala, si aaaaaaabsolut imposibil de definit, poate fi orice: o dimineata de primavara calda cu un soare cit tot cerul, gustul unei mincari dorite de mult timp; o usurare dupa ce ai rezolvat o problema care iti statea pe cap; o intilnire cu o idee, cu mai multe idei, cu o logica, sau cu un om absolut special; o cautare, sau o calatorie; o explorare a unui mare mister; o intimplare pur si simplu venita neasteptat, de nicaieri parca; un vis construit metodic, din aproape in aproape; o intelegere a unor lucruri sau fenomene, etc. Sint multe surse de fericire, dar, pentru mine, una stabila e revelatia, pentru ca asa ceva cere o munca uriasa, si care te elibereaza apoi, te lasa sa  profiti de toate visele-visurile posibile. O revelatie e o revolutie in gindirea ta, o schimbare fundamentala pornind de la vechea schema, care se transforma intr-una noua, si destul de diferita, schimbata in profunzimile ei, nu doar in detalii (desi poate e mult spus, pentru ca fundamental ai sedimentate bine valorile de baza cam de la inceputurile drumului spre cunoastere). Ca sa savurezi revelatia trebuie sa o iei de la inceput cu elementele-idei, pe care le cureti de amanunte, le speli bine, mai aduci si altele, si le asezi intr-o matrice, la intimplare, ca pe niste oameni, pe scaune, intr-o sala de spectacol, dupa care cauti sa vezi ce e cu acel element, de unde provine, care e drumul lui prin timp, care sint conexiunile lui cu lumea (asta pentru scopul declarat de la inceput de a descoperi conexiunile intre ideile adunate, pe care nu le stim, dar, pe care le cautam printre cele posibile). Rearanjam ideile, in timp, ca sa construim matricea-tablou cit mai stabil posibil. Luam elementele si le schimbam locul continuu, lasind ca asta sa se faca intuitiv, de la sine, si miscam tot, pina cind simtim ca se stabilizeaza cite un element, ca intr-un joc electronic cu efecte speciale (aproape ca intr-un joc, nu chiar asa, dar asta mi se pare cea mai buna aproximare, pe moment), apoi altul, si altul. Constructia asta pare haotica la inceput, pentru ca miscarea pare browniana, privita de un ochi strain, doar ca e o miscare gindita atent, ca intr-un experiment cu final neasteptat, pentru ca nu ai nici cea mai mica idee daca chiar va fi un final, daca nu cumva ce incerci e o pura aiureala. Se mai intimpla sa vezi ca unele idei sint din alt film, si le lasi pe margine, timp in care aduci altele, le cureti, si le pui in tablou. Si lucrezi continuu, si incepi sa simti fericirea de a avea un scop, care la inceput pare destinatia (adica revelatia), apoi drumul cautarilor (aici e ce nu inteleg oamenii, ca poti fi fericit continuu, fara sa iti propui, si fara sa cauti asta, doar traind, adaptindu-te, si invatind sa gusti experientele vietii, cautind sa devii tot timpul o varianta mai buna a ta). Asezi, analizezi, rearanjezi totul ca sa satisfaca toate legile cunoasterii (absolut toate, nu e lasata la o parte niciuna, hahaha), in primul rind stiintifice, artistice, etc. Asa, si constructia pare haotica, dar apar, cum spuneam, in tot peisajul asta obositor anumite elemente stabile, care cresc precum cristalele, de la cite un centru (local) spre exterior, sferic (daca matricea e 3D, daca e doar 2D e circular, cu cercul fiind sectiunea sferei vizibila in 2D). Si, asa, incet si sigur (am vrea noi sa fie tot timpul asa) apare constructia finala completa, care e scopul atins, dupa atita munca: re-ve-la-ti-a, cea subtila, sublima, si ideala. Luam o pauza sa ne-o contemplam, luam o mica vacanta de gindire, si traim extazul meritat. Apoi mintea incepe iar sa lucreze, si sa caute sa construiasca iar, altceva. E momentul de inceput pentru drumurile catre o alta revelatie. Luam pe noi echipamentul, si pornim la explorat noile variante. De data asta poate e mai greu, si mai de durata. Sau poate cu muuuuult mai usor, si mai intuitiv, vedem din mers, si le adaptam.
PS Am avut o mica revelatie cind am aratat grafic drumul spre revelatie, cu lucruri din realitate, care puteau fi din orice domeniu: filme, jocuri, experiente comune (mergea si din erotism si sex, hahaha, dar am zis ca trebuie chestii care sa nu devieze prea tare, plus ca subiectul merita abordat serios, cu elemente rationale, mai putin instinctuale)