Dincolo

Lumile se intorc, vin spre noi cu toate orizonturile de dincolo. Vin sa ne adune alte nelinisti la cele pe care le avem. Si ca sa ne comunice ca ne sint alaturi, daca asta ne poate aduce vreo consolare. Vedem atitea imprejur, si raminem, inca, intr-o asteptare a unor necunoscute. In aer e aceeasi vibratie.Asteptam ceva ce nu stim cind va veni. Semnele au ajuns la noi mai demult. Sint si eu parte la tot. Semanam. Ce ai fi facut in locul meu? Nu mai stiu ce a fost, cum nu mai stiu ce am fost. Lumea nu ne-a iertat niciodata. In urletul persistent am cautat sa devenim. Linistile au venit cind nu ne mai asteptam. Lumile ni s-au rotit imprejur tot timpul. Am fost alaturi atit timp cit am fost atit de departe. Ne-am recunoscut dupa ce ni s-a intimplat. Restul a ramas atit de in urma. Sintem legati unul de altul pentru ca sintem copiii furtunilor care au trecut pe aici.
Nu mai caut sa definesc ceva. Nu mai merit nimic din ce mi s-a intimplat. Ramin un martor care a uitat sa isi poata vorbi singur. Care asculta strigatele de dincolo de el. Care nu mai poate reactiona la alte vise, pentru ca e obosit de ale lui. Un om care arunca priviri spre locuri uitate. Un strain. Fara legaturi cu lumile care ar putea veni din vreun trecut. Sau viitor. Singuratic. Disperat, si fara vreo sperantza, asa cum au fost toti ceilaltzi in care a crezut. Ca un locuitor din lumile de dincolo de imaginatie. Ca o varianta a unor euri de dincolo de orice spatii. Ca un om, care a vazut imagini din alte vieti. Sau mortzi. Toate atit de diferite.
Stii, tu crezi ce vezi. Si iti imaginezi ca ce poate fi e legat de ce exista.Ca dincolo de ce e acum, si aici e o prelungire a unui univers pe care il percepi asa. Pentru ca tu esti rezultatul propriilor experientze. Si daca, totusi, ceva ce e dincolo e diferit? Daca miine e o zi cu alta semnificatie? Cum te-ai simti intr-o lume diferita? Cine esti, de fapt? Ce poti spune azi, ca sa ramina un ceva de care sa te agatzi cind toate se vor schimba?