Suflet si corp la vedere

Sint o victima a unui eu insumi. Sau insami, pentru ca nu m-am definit exact ce sint, hahaha, pentru ca lumea mi-a dat atitea variante, din care am luat doar citeva caracteristici. Vezi, ne nastem copii, si evoluam pe anumite directii. Baietii sint dusi pe traiectoria asumarii, a deciziei propriilor definitzii, iar fetele pe aceea a respectarii unor entitatzi. Si, din toate, alegem partzi, ca sa mergem pe drumul propriu. Dar lumile sint contorsionate, si noi amestecam in ce sintem variante din ce putem fi, dupa definitziile venite din exterior. Partzi masculine cu partzi feminine. Nu e nimic pur, si noi nu sintem nimic din ce se asteapta sa fim. Ne vedem in oglinzi care ne vin de la ceilaltzi. Chiar asa sa fim? Eu sint eu. Am un corp, am o minte, si caut sa ma inteleg. Inca nu stiu cum esti, pentru ca sint prea ocupat sa ma simt. Nu stiu ce e imprejur, asta va veni mai tirziu. Acum ma privesc, curios. Ma uit cu atentie la organele mele genitale. Am un penis, si doua testicole. Ele se dezvolta. Cresc, se acopera de un par pubian. Penisul doreste sa se introduca intr-un mediu cald si umed. Nu stiu de ce. Am mincarimi in organele genitale. Pielea e foarte sensibila. Vreau si un corp feminin, cu sini, si picioare frumoase, care sa se miste ca o balerina pe o scena. Vreau un chip, un cap artistic, cu emotii in trasaturi. Vreau atitudini exprimate cu miini, si picioare, si miscari gratzioase. Apoi vreau cuvinte care sa imi spuna  clar, ce simt. Si vreau ca si eu sa pot sa spun ce simt, si sa pot sa ating. Vreau sa fie asa, tot, ca un joc venit de nicaieri, in care ne exprimam fix cum dorim, ca atunci cind primim daruri nemeritate de Mos Craciun, cind despachetam cu extaz unele dorintze. Stiu, atunci e altceva, e alt mediu, e artificialul promis, nu e ca si cind noi ne privim ochi in ochi, si stim ca sintem ce sintem. Stiu. Cel mai autentic e cind ne aratam ce sintem, in toata sinceritatea noastra profunda. Tu, eu, pe fatza, ce simtim, fara efecte speciale. E genial tot. Sintem noi insine geniali, pentru ca, uite, am pus sufletul la vedere. E de un miliard de ori mai mult decit am pune corpul la vedere cu absolut toate detaliile, expus ca fie vazut de o lume fara discernamint.