Un suflet aproape

E liniste, iar, dupa atita timp de razboi dintre lumina, si intuneric. S-au asezat lumile in vechile lor drumuri. A trecut si furtuna, si ploaia, si noaptea cea eterna. A revenit lumina, si ne-am adunat si noi, dupa toate. Nu e un reper linistea, ea doar ne cheama la ea cind simtim ca sintem asa cum ne stiam. O lumina e o reintoarcere la vis, ca la o varianta mai buna din noi; un vis adinc, pur, si devarat ce ne vine din fiintza adevarata. Traim visind ca traim, si asta a fost dintotdeauna, doar ca visurile ne-au dus uneori pe drumuri nefericite, asa cum ne-au purtat pe domenii divine. Am trait asa, pentru ca asa am simtit, si, uneori, dorit. Sint singur. Vad lumea prin lentile colorate. Vad oamenii cum isi vorbesc unii altora, si cum isi exhiba visurile in cuvinte. Ca si cum ar vrea sa-si retraiasca fiintzele prin celelalte, ca sa se regrupeze in ce sint. Ca si cind chiar ar sti ca sint parte dintr-un univers urias al sufletelor, care cinta pe voci diferite o simfonie a universului. In locurile astea sublime, ale privirilor pline de dragostea initiala. Te vad, si ma vad in tine, asa, ca si cind as sti ca si tu te vezi in mine, la fel. Spatiile dintre noi sint la fel ca inainte. Cind mai mari, cind mai mici, cind mai aducatoare de mesaje dorite, cind mai insingurate. Nu e nimic altfel, pentru ca stiam ca totul e asemanator, chiar de la inceput. Pentru ca noi avem suflete care seamana uluitor de mult. Suflete care au cautat de la inceput sa fie alaturi de alte suflete. Ce e mai induiosator de atit? Sau mai pasional? Ca asa sintem, si asa ne e natura. Vrem sa ne asociem cu suflete, si cu iubirea pe care o pot da ele, fie ca sintem barbati, femei, copii, batrini, cu drumuri asemanatoare, sau diferite prin viata asta trecatoare..Eu iubesc ceva, tu poti iubi altceva, dar semanam asa de mult in propria dorintza de a ne da unei iubiri. Stiu, avem si temperamente diferite, si putem fi in contratimp. Toti oamenii, din toate timpurile au fost la fel ca noi. Si toti oamenii ce vor veni dupa noi ne vor semana. Pentru ca toti se vor identifica cu niste iubiri. Eu sint eu, pe locul meu, din spatiul, si timpul asta. Tu ai sa fii tu, pentru ca spatiul si timpul tau vor fi, cumva, diferite..Un eu e diferit de un tu. Si tu, poate, ai sa gindesti altfel, ai sa simti altfel, pentru ca tu esti tu in ace mediu al tau, schimbat de al meu. Dar eu stiu ca as fi putut fi tu, acolo, si atunci, asa cum stiu ca si tu ai fi putut fi eu in spatiul, si timpul meu. Stiu, depinde atit de mult de cine sintem, cum gindim, si simtim..De ce variante din noi expunem atunci cind credem ca e timpul sa aratam asta. De ce vrem sa aratam, cind sintem pregatiti sa evoluam pe o scara sociala. De ce vrem sa aratam ca ne dorim, ca sa mergem pe un drum propriu, fie ca sintem intr-un secol, sau altul..Constientzi ca visurile noastre nu pot fi limitate de timp..Asa, ca si cind vedem orice in reflexiile din oglinda celorlaltzi ochi, ca din sufletele celor ce au in ei curajul sa ne priveasca. Vezi, eu sint eu, asa cum sint acum. Am sufletul asta, acum, si il pun in cuvinte, cum pot. Peste 1000 de ani nu voi mai ramine in amintiri, pentru ca, atunci lumea se va fi schimbat atit de mult in stil, si mentalitati. Si eu voi ramine un eu al ce sint, acum, cu tot ce am simtit, un om al acestor vremuri, asa cum au fost toti dinaintea mea. Un om, simplu, si direct, care ar fi vrut sa fie o conexiune cu toti care au fost spre toti cei ce vor veni. Un suflet care si-ar dori sa se simta alaturi de vietile celor pe care si i-ar dori aproape.