Monday, June 29, 2015

Lumile timpului

Lacrimile mele sint amintirile timpului, pe care si-l trece, indiferent, in clepsidra..Pentru ca eu, cu toate cite am trait sint in amintirile dizolvate, si care au devenit fosile de transformari de la ce eram, spre ce nestiuturi..
Structurile s-au schimbat..Spatiile au absorbit variantele trecutului si le-au transformat in existentze ale unui nou inceput..Alte variante se deschid ca sa inteleaga lumile cele care au in ele energiile timpului..

Arome

Un pas il faci privind.. De fapt te uiti imprejur inainte de toate..Analizezi un trecut, care a fost, si care a adus totul in forma asta..Locurile, oamenii, sufletele care au determinat energiile dintre repere..Verifici atent si luminile dintre toate umbrele, apoi contururile formelor, culorile variantelor..Lasi totul sa intre in tine, si elaborezi, dupa arome, aranjind detaliile care sublimeaza esentzele pe ierarhii..Asezi totul cu grija, si, dupa o ultima privire panoramica lasi totul sa se dizolve in acelasi trecut..Apoi iti desfaci toate legaturile, descarci toate energiile, si te arunci intr-un alt inceput..
Primul pas aduce cu el mii de intrebari, si frici, care au evadat din trecut, care, parca te privesc foarte atent.. Le lasi, pentru ca stii cit de mult te-au determinat, si iti continui drumul..Continui traiectoria curba a piciorului prin aer..Armoniile trecutului acopera urletele nestiute, si umbrele atitor inhibitii..Fiecare centimetru se descompune parca in infinitati de trairi aduse..Dar centrimetrii se succed, curb, inainte..Durerile vin si trec, resorbite de un aer al atitor sperantze..Piciorul inainteaza cu incetinitorul pina cind atinge pamintul.. Contactul e in sfirsit, realizat..Primul pas a fost o reusita..Apoi am privit inainte, cu mai multa incredere..
Orizontul ne-a deschis multe drumuri..De acum inainte totul depinde de noi..Devenim, inaintind..Ne asumam ce ni s-ar putea intimpla..Alti ochi ii simtim privind, si alte suflete ne cauta..Alte lumi cu destine alambicat intrepatrunse parca ne imbie sa le descoperim..Si noi, cei mici, si singuri simtim in toate acea placere a unor copii intr-un magazin de bomboane..Si acelasi vis al descoperirii atitor arome pe care nu le-am stiut niciodata..

Saturday, June 27, 2015

Scris

Ca sa ai success tre'sa urmezi niste reguli, sa fii mai cursiv si mai liber-elaborat, usor accesibil si cu multe sensuri si ele comprehensibile (hahaha)..Clar..As face asta daca as avea si rabdare, si stare..Behehe..Acuma in epoca video cica cuvintul e depasit..Depinde de om, ca fiecare are stilul lui, si fiecare percepe altfel lucrurile, na..
Bine, totul e ca prin ce faci sa poti provoca emotie, ca asta e scopul artei, si al artistului-aspirant..Si sa faci sa para totul firesc, ca cititorul sa aiba impresia ca textul i se adreseaza doar lui..Asta e destul de greu, pentru ca e un travaliu aici..Unii au un talent pe care si-l dezvolta, si fac din scris o profesie..Da' tre'sa ai si un job din care sa traiesti, totusi..Si cind lucrezi nu mai ai timp, si energie..
PS De fapt, artistii mari scriu intr-un mod accesibil despre chestii profunde, si isi moduleaza vocabularul folosit expre pentru asta..Si ca sa scrii bine trebuie sa fii liber, eliberat de toate, ca sa te gindesti numai la asta, atunci chiar poti sa faci performanta, si sa fie stilul tau de asa natura, directionat  pe cuvinte, expresii, fraze, carti, care sa aiba multe idei si intelesuri..E o munca, dar, daca iti place o poti face fara efort si cu rezultate chiar foarte bune..E mult de spus..

Cautari

Matematic vorbind, un punct nu are nici o dimensiune..E o singularitate, pentru ca exista independent..Un alt punct e la fel, o alta singuratate, si el..Si un segment intre cele doua puncte are o infinitate de puncte.. E simplu..Si infinitatea asta e pentru ca coordonatele oricarui punct pot avea o infinitate de zecimale, dupa virgula..Si totul e perfect adevarat, dupa rigorile perfectiunii..
Si noi, ca oameni, putem fi puncte, pe o harta a universului..Suflete intre care exista infinitatzi de ginduri, trairi, sentimente..
Ce frumos e sa simtim ca uneori, dincolo de toate infinitatzile care ne separa mai apar sentimente ca ne putem conecta..
Sintem in umbrele sperantelor..Ne mai cautam printre toate, si ceilalti..

Luminile copilariei

Cercurile fericirilor se rotesc in straturi paralele, asa ca stelele, noaptea, in jurul unui punct fix numit Steaua Polara..Polar, adica punct, punctual, o origine posibila pentru ca e stabila..Un punct reper pentru tot ce e imprejur atit de schimbator..[Definitie cumva matematizata]..
 Cerul noptii e un spectacol cosmic..Te uiti la el cu uimire, si iti aduci aminte de copilarie, cind credeai ca poti sa prinzi acele lumini cu degetele, daca te ridici pe virfuri..Erau beculete, ca in pomul de craciun, pe care cineva le aranjase acolo, cu o mare atentie, ca sa fie frumos, totul..Si tu erai mindru ca totul fusese pentru tine, le aratai cu degetul, si le spuneai povesti despre viata ta, despre oameni, intimplari..Si sperai ca ele vor intelege tot, si iti vor arata mici semne de lumina, care chiar veneau, in unele licariri..
Bine, timpul a trecut, si ai aflat ca stelele sint sori indepartati care s-au format dupa regulile universului, si emit lumina, adica fotoni pentru ca in interiorul lor se petrec fenomene de fuziune atomica Hidrogen-Heliu, iar temperaturile lor interne sint de milioane de grade..Si sint uriase, si evolueaza pina dispar, dupa miliarde de ani..Si totusi..
Dupa tot timpul asta, si atitea informatii, parca misterul ramine..Iti vine sa te intorci la copilarie dupa ce ti-ai propus sa uiti tot..Si sa privesti cerul cu naivitatea de atunci, cind luminile semanau cu beculete pe care puteai sa le atingi, daca te ridicai pe virfuri..

Monday, June 22, 2015

Efemeritatzi

Lumile se schimba intre ele..Vin unele dupa altele, ca trenurile in gara vietii noastre..Acum e o fericire infinita, ca totul sa devina o melancolie mai apoi..Si noi urcam in trenurile astea cu vagoane de toate culorile..Si ne plimbam prin toate, simtind acea stare, dar privind pe fereastra si la spectacolul vietii..
Sint fericit intr-un fel, pentru ca am realizat ca am dreptate , si ca felul meu de a gindi a fost corect..Ce m-a intristat a fost atitudinea multora, felul lor de a imi arata multe forme de rautate..Dar a trecut, pentru ca i-am inteles, cumva..Nu port pica nimanui, pentru ca am invatat sa ma eliberez si de asta..
Pina la urma conteaza ce esti, prin ce ai realizat..Sau prin ce esti capabil sa realizezi, pentru ca viata te poate bloca in multe feluri..
Lumea e un loc destul de sinistru, si asta inveti in timp..Ce e greu de realizat e ca toti mint, si cam toti iti cam vor raul..Chiar si cei care se declara prieteni, sau fac parte din familie, o, da..Dar si asta inveti, in timp..
Dar, dincolo de toate, ce mi s-a parut mie foarte greu de acceptat a fost ca lumea asta technologizata de acum, de cind a venit criza, parea ca nu mai are nevoie de ingineri mecanici, designeri mecanici mai precis.. Si tot felul de sefi, si sefuleti semi-analfabeti, cu carente serioase in orice, te tratau ca pe un fel de sub-fiintza cvasi-robotizata care trebuia sa raspunda unor comenzi absolut cretine..
Bun, poate ca vremurile au fost de asa natura, ca sa le permita sa faca ce au facut..Dar, cei din  urma vor cam fi cei dintii, pentru ca mersul lumii e inspre inainte..Si vine si vremea deconturilor, cind si inginerii mecanici vor avea o mica clipa de glorie..Atunci sa te tii..Ca boieria e cu rindul, vorba aia..Si om vedea, pina la urma ce calitati conteaza in lumea asta atit de schimbatoare..

Albastru

Vacanta e vremea eliberarilor de toate..E timpul nostru, acordat sufletului, in care dormim cit vrem, mincam cit, si unde apucam, si ne traim totul asa cum simtim, fara nici un fel de prestabiliri..
Am visat demult la o vacanta in Grecia..Si am ramas cu visul, doar, pentru ca fizic, nu am ajuns acolo..Dar mi-am imaginat cum ar fi fost sa vad tinutul acela insorit de pe malurile Marii Egee..Plajele cu nisip fierbinte si moale, apele acelea de un albastru fantastic, peisajele cu stinci care isi arunca parca ultimele sperantze inainte de a se prabusi in nemarginirea aceea albastra a valurilor..Fiintele colorate care apareau de nicaieri etalind acelasi dans hipnotic pe care il faceau de atitea mii de ani, de cind a inceput istoria..Lichidul acela pur si sarat in care parca se dizolvase cerul..Si oamenii..Zimbind si imbiindu-ne, parca, sa ne construim mici fericiri originale, ce doar aici ar putea exista..
Grecia e visul inalt, coborit printre muritori, parca..Un dar al zeilor, si al dorintelor noastre profunde de a redeveni ce ne-am dorit dintotdeauna..Grecia cea efemera ca iluziile, si atit de reala ca maslinii si portocalii.. Cu gust de uzo, si arome de fericire dinamica, ca dansurile impreunate in ritmurile misterioase ale istoriei..
Mi-e dor de ruinile civilizatiilor..Mi-e dor sa simt ca sint, si ca ma pot conecta cu gindurile oamenilor care au inceput sa construiasca cu atita truda, inceputurile..Mi-e dor sa traiesc o viata doar a mea, si pe care inca nu am stiut-o, si in care sa ma regasesc..
Acolo sint toate legendele mele nespuse..In Grecia pe care mi-am imaginat-o doar eu, cea pe care o comparam cu o femeie cu ochii ca marea, si care m-a iubit mai mult decit orice..Asa cum am iubit-o si eu, de departe..
Am in singe amintirile unor colonisti ce au debarcat demult, in locuri nestiute..Si care au adus cu ei dorul de locurile pline de soare, si de curaj nebun, de a cuceri lumile posibile si nestiute, si de a le inconjura cu o iubire ce venea firesc din fiintza lor proprie, si din acel albastru pur de inceput de adevaruri..
Ma mai gindesc la toate..Am trecut peste istorii ca un aviator care a zburat pe deasupra timpurilor..Am calatorit dincolo de toate cele imaginate..Si am aterizat intotdeauna pe un aeroport aflat undeva pe o margine de lume ce avea aproape o plaja, si o mare de neuitat..
Am ramas la fel..Eu, si marea..Pierdut in albastru..Ma simt la fel de singur, si la fel de eliberat, de toate..

Saturday, June 20, 2015

Intelegerile din noi

Povestile curg infinite, ca venind din toate infiniturile nestiute..Ca sa ne arate cit de multe, atit de mult, am dorit..Ne povestesc variante de noi, din noi..
Tu, daca m-ai cunoaste, ce mi-ai spune? Si eu cit as intelege, din tot? Cum mi-ai descrie viata, asa ca sa o pot pune in paralel, cu a mea? Cit din tine s-ar regasi in mine?
Toate sint compozitii din ce e in noi..Lumile ni se construiesc in variante..Am in mine si reflexii ale altora.. Ma construiesc, continuu, ca si tine, din ce au ramas, din ceilalti..Vedem, visam, si ne reincarnam in fiintele pe care le-am dori..Ca sa putem sa pasim inainte..Si sa putem intelege ca, din tot ce am a fost a ramas omul care a inteles cite ceva din variantele pe care lumea ni le-a deschis..
Sint, pentru ca am ramas, inca..Si tu poti intelege asta..

Lumile infinite din noi

Orasul imi arata atit de multe..Era  ca un fel de spirit superior, care se juca cu pasiunile mele, pentru ca oricit de mult incercam sa-l inteleg, mai raminea ceva..Si ceva-ul ala ma ducea in atit de multe ceva-uri, ca realizam ca sint in mijlocul unui labirint atit de mare pe cit de nestiut..Si imi placea jocul asta dintre mine si el..
Am vrut si eu sa-i par misterios, si sa-i arat ca nu e asa cum se crede..I-am vorbit in alte imagini..In imagini care se transformau in chestii complicate si devenite un fel de posibilitati venite dintr-un viitor posibil..Ca sa-l intimidez, asa cum ma intimida el, cu toate variantele lui ramase necunoscute pentru mine..
Am ramas sa privesc la fel..Pentru ca el m-a sfidat continuu..Ca si cum ar fost stapinul atitor infinituri..
Timpul e de partea lui..Stiu..Si stiusem..Eu eram un simplu muritor, agatat de atitea amintiri efemere, pe cind el era acolo demult..Ma domina cu atit de multe..
Ce viata scurta traim..Si ce mult vrem sa trecem peste timp..Ce frumos ne amagim, ca toate ar putea fi cum am dori, si ca fericirea ne e atit de aproape..Poate ca asta e esenta vietii, sa ne imbatam singuri cu licori ale unui timp scurt  si concentrat, atit cit sa ne faca sa ne simtim nemuritori, in propria perceptie..
Lumile noastre coincid..Avem aceleasi nedeterminari..Stam uneori fata in fata si ne spunem cuvinte..Pentru ca vrem sa ne simtim impreuna, chiar daca ne despart multe infinituri..

Jocurile destinului

Viata e un test, pe care trebuie sa-l treci, continuu; unul incarcat de incercari destul de crude..Un test al mintii, si al rezistentei psihice..Dar e si un test al puterii efectiv-fizice, si al eficientei actiunilor tale..De fapt viata e un sir de incercari de toate felurile; care mai usoare, care mai grele, care se succed haotic..Tre'sa fii pregatit sa anihilezi, sau sa atenuezi impactul..Tre'sa inveti sa cazi, ca sa te poti ridica..Si trebuie sa inveti tot timpul metode noi de lupta si de aparare, ca sa te poti adapta la alte, si alte forme de lovituri..Inveti continuu experimentind, si meditind..Pentru ca lumea evolueaza continuu, in bune, si rele..
Sint o fiinta dificila, cred, dupa standardele actuale de clasare a bio-robotilor..Am comunicat doar partial cu ceilalti..Eram prea singuratic si misterios pentru ei..In toate incercarile de a ma conecta, deviam..De fapt si ei deviau, dar intr-un alt fel..Si apareau spatii intre devieri, a caror densitate si duritate crestea, pina  deveneau ziduri..Care ne blocau, si ne izolau..
De fapt starea mea naturala era cea a unui singuratic, pentru ca am realizat de mic, ca nu ma pot baza decit pe mine..Si incercarile de pe parcurs mi-au confirmat-o..Toate incercarile..Am trecut, traindu-mi experientele, prin toate deziluziile posibile..Si prin multe depresii..Dar mi-am revenit, pentru ca am invatat sa ma refac, din bucatile ramase..
Sint un suflet transformat..Am in mine tot ce a fost..Sa vad ce pot deveni..Asta e interesant..Pentru ca e greu de anticipat..Sint inca in jocul destinului..Jocul de noroc al destinului..Sa pariem, ca sa vedem ce putem cistiga..

Friday, June 12, 2015

Variantele fiintzelor


Am obosit sa-mi amintesc totul, singur..Imi trebuie viata, efervescentza, oameni curiosi care sa mai asculte povestile despre lumile posibile..Vreau deschideri de suflete spre tot ce e, sau a fost, odata, atit de adevarat..
Mi-e sec, si trist ce simt, cind vad ce imi arata lumea..Si mi-e frica de contorsiunile timpului..Vreau sa uit ca sa-mi amintesc intimplarile trecutului, si ca sa-mi imaginez mai usor viitorul..
E liniste..Lumile cele amestecate din minte imi arata atitea variante posibile, pe care sa le incerc..Mai am inca, multe vise secrete..Mai sint inca, omul care a trait o viata ca un fel de varianta a eurilor proprii..Care s-a comparat cu sine mai mult..Inchis intre propriile ziduri si ambitii, si intr-o incercare continua de a fugi de el, si de constringerile fiintei proprii..Si care a vrut atit de mult sa lase in urma tot, ca sa poata explora lumea, iar, cu entuziasmul adolescentzei..
Ne insinguram constientzi..Ne comparam lumile cu ale celorlalti doar ca sa simtim ca putem fi invingatori..Nestiind cita insingurare ne aduce..Si cita tristetze..
As fi vrut sa fiu altfel..Nu stiu cum..Suficient de altfel, cit sa pot fi fericit..Maaa rog..Imi imaginam ca pot trezi pasiuni..Nu multe, dar adevarate..
Na, lumea e cum e..Astazi pasiunile se leaga de mascari..Existi daca provoci scandaluri ieftine..Cu cit esti mai grobian, cu atit ai mai mult success..Ce simplu e..Si ce degradant..Mi-e usor sa provoc orice..Pot sa dau drumul la niste mizerii incredibile, pentru ca am suficienta imaginatie..Dar mi-e prea scirba de atita josnicie.. Nu poti cuceri orice batalii, pentru ca ai pierde cucerind..

Pasii timpului

Timpul nu ne-a masurat..Si noi nu l-am masurat..Pentru ca unitatea noastra de masura au fost doar pasii..
Am pasit inainte, inapoi, in dreapta, in stinga..Am mers paralel cu toate lumile..Cu pasii am masurat eternitatea..
Am trait viata intre pasi..Prin pasi..Am iubit, am visat, am gindit tot ce universul a ascuns abil in mistere, pasind..Tot ce am fost, tot ce am invatat vreodata e in urma pasilor facuti..Tot ce am iubit e tot acolo, intre pasi..
Acum inca pasim..Ca sa descoperim ce a fost demult..Ca sa vedem citi pasi sint ai nostri, si citi ai timpului..

Cintecul amintirilor

Incearca sa-ti amintesti, asa spun versurile cintecului..
Si incerc, si sa-mi amintesc, si sa-mi imaginez..Sa-mi amintesc ca-mi imaginez, sau ca-mi imaginez ca-mi amintesc, nu mai stiu..Oricum, proiectez totul undeva departe, demult, cind eram un tinar frumos, si cu singele fierbinte, asa ca aerul care mai adia printre frunzele unor palmieri, si care isi cauta destinul printre apele timpului, cele usor unduitoare, si albastre si clare ca ochii iubitei..Si ma vad abia imbarcat pe o nava care avea sa ma duca undeva, unde o alta noua viata ma astepta, plina de incercari, si mistere..Secventzele mi se suprapun amestecate, in minte..Ochii ei tristi, lacrimile care i se adunau in barbie, trasaturile ei uimitor de frumoase..Miinile ei, care ma mingiiasera odata atit de cald si linistit, acum stinghere, si stringind in pumni o batista cu care sa-mi fluture un ultim regret..Corpul ei cel unduitor cindva, ramas parca incremenit in uimire.. Hainele ei de sarbatoare, gesturile ei tandre si linistitoare, cele care imi dadusera atita echilibru in momentele mele de frica..Sufletul ei sensibil si iubitor de tot ce putusem sa scriu vreodata, doar pentru a-i dedica ei..
Toate erau adunate, atunci..Tot ce vedeam, simteam, si tot ce-mi aminteam, toate erau acolo..Erau datorita doar ei..
Au trecut multi ani, de atunci..Viata m-a dus prin multe locuri..Am trait multe, si am invatat multe..Dar n-am uitat nimic din ce a fost..Acelasi cintec trist, cu aceleasi versuri ma fac sa revad tot..Si vremurile, si oamenii, viata mea singuratica, si toate durerile adunate..Dar, dincolo de toate, parca vad iar ochii aceia frumosi, de culoarea marii, care ma priveau cu dragoste..Erau ai unui copil bun, care ma iubise cum nu m-a iubit nimeni.. Doar pe mine..
Mai am in mine mindria ca am fost iubit, cindva..Dar nu am sa o spun nimanui..Pentru ca si eu iubisem la fel de mult..Si asta e secretul meu si al ei, pe care nu-l va afla nimeni, niciodata..
Uneori mai ascult cintecul acela..
Incearca sa-ti amintesti..Si pastreaza-ti acele amintiri frumoase in suflet, ca sa te ajute sa treci mai usor peste incercarile vietii..

Thursday, June 11, 2015

Lumile posibile

Drumurile se schimba..Si fiintele se transforma..Se amesteca toate..Si ochi, priviri, trecuturi, printre toate peisajele dimprejur..
Am uitat..Spatiile s-au legat..Urmele se alatura pasilor unor umbre..Pare ca calca pe ce s-a intimplat demult..Am ramas ultimii care sa-si mai contempleze privirile..
Sint in originea lumilor..Stau ca un sfinx uitat de timp, si istorie..Singur, si uitat de toti..Sters din memorie complet..Mai simt frica ce mi-a venit de dincolo, din  teritoriile reci si intunecate..
Am uitat cine am fost..Inca ma doare indiferentza asta care mi-a venit de peste tot..Toti mi-au indus atitea..
Am ramas la fel de singur..E frig imprejur..Am inceput sa tremur..Mi-e frica de tot si de toti, iar..
Am incercat sa ma agatz de inimile trecuturilor..A fost totul atit de alunecos, si trist..Mi-a fost totul atit de strain, si ciudat, sa plutesc iar intre necunoscuturi..
Drumurile ne acopera..Sintem fiintele singularitatilor, cele care ni s-au intimplat, si pe care le-am asumat asa cum au fost..Lumea e o varianta a intimplarilor posibile..Sintem ce am crezut ca am fi putut fi..Sau am ramas ce a ramas din ce am crezut..
Mi-e liniste..De dupa orizont apar primele raze..O noua zi vine sa ne completeze destinul..Se simt in aer primele vibratii ale unor noi inceputuri..

Drumul libertatii

Privirile au alergat continuu..S-au plimbat pe deasupra, au adunat senzatii peste senzatii, si si-au schimbat culorile..Au simplificat lumea, ca sa o poata descifra..Au transformat totul in forme, culori, si transluciditatzi..
Uneori privirile ne-au scapat de sub control, ca sa se adune cu alte priviri..Le-am lasat sa alerge liber, ca sa ne faca sa ne simtim la fel de liberi..
Sintem aceiasi..Cei care isi asteapta privirile sa se intoarca, si sa-si refaca lumile din viziunile adunate..Sintem aceiasi..Pregatiti pentru transformarile lumilor spre altele noi..Gata sa darimam tot ce a fost atunci fundamentul fiintei, ca sa reconstruim, cu dureri, altele..De fapt, poate ca durerile nu mai conteaza, asa cum nu mai conteaza nimic din ce a fost..
Substantele s-au schimbat..Natura lor a ramas la fel de poetica..Idealurile sint tot sus..Atingerile sint tangente..Simtim ce inca ne dorim..Formele sint la fel de fluide..La fel de schimbatoare, ca in aceeasi eterna cautare a substantzei..
Cautam cunoasterea aceea care ne doare..Si continuam sa cautam, stiind ca ne va aduce aceeasi durere..Pentru ca simtim ca asta e drumul nostru..Cel care ne va elibera de toate..

Carnavalul dinauntru

Simt ca au trecut iar, prin mine, fiintele timpului..Au facut un carnaval cinetic de culori, miscari, si masti, parca la fel de misterios..Au cintat si au dansat printre gindurile si sentimentele mele..Iara eu, cel invizibil, i-am privit cu bunavointa unei gazde ce nu vrea sa-si dezamageasca musafirii..Recunosc ca le-am admirat optimismul, si ca veselia lor mi-a prins bine..Mai ales ca acele costume le erau potrivite..Si mai ales ca miscarile lor artistice ma duceau si pe mine printre atitea amintiri..Si mai ales ca mesele ce au urmat au fost atit de incarcate de gusturi si arome afrodisiace..Bine, toate energiile erotice s-au transformat in senzualitati aratate, sau sugerate, si nu in contacte sexuale banale..Pentru ca totul era mental, pina la urma..
Ce m-a uimit atunci au fost picturile pe corpurile goale ale dansatoarelor..Cita rabdare, si imaginatie..Ce delicii pentru ochii unor privitori doritori de senzatii artistice..
A fost divin..Unic..Si toate au trecut..S-au transformat in gri, si asteptari, iar..Pentru ca am revenit in lumea asta deprimant de reala..In fine.. Griul e si culoarea cu care se vopsesc salile de asteptare..Na..Probabil ca asteptarea e gri..Asa, ca inaintea celorlate culori ce vor veni..
E bine, si e liniste..Lumea se pregateste pentru carnavalul urmator..Toti lucreaza la detalii..

Infinitul pasilor

Continuarea iti suge toate energiile..Te refaci cit poti..Iti aduni partile in secunde, le asezi pe categorii, si cu viteza unor roboti eficienti reconstruiesti intregul..Esti un profesionist in vivisectiile facute tie insuti..Si o iei de la capat, reiei cursa asta timpita prin labirintul cu pereti invizibili..Ti-e rau, ti-e frig, si frica..Dar o noua explorare incepe cu un pas..Ridici piciorul, il duci inainte..Atunci pare ca explodeaza totul imprejur, si ard toate instantaneu..Piciorul ti-a ramas in aer..Pare ca s-a oprit iar timpul..Totul revine la lichid..Te simti pe fundul oceanului asta infinit de eter..Aerul arde in bula asta a supravietuirii tale..Iti simti fiinta taiata in felii atomice, si dusa..Intunericul te ingheatza..Apoi te revezi, refacut intreg intr-un desert..Ce planeta o fi? Aerul e uscat..Trei sori apun intr-un cer violet..Imprejur sint dune..Ce o fi dincolo de ele?
Apoi te simti iar taiat in felii, si recompus..Pare o insula tropicala..Imprejur arbori stufosi si ciudati, iar in departare se aud valuri..Cum naiba sa ies de aici? Ce mi se intimpla? Vad parca arborii cum se descompun, si simt ca va veni iar intunericul..Dispar iar..In fata am un oras extraterestru..Ce ciudat..Poate ca unul din astia de aici se joaca cu mine..Am obosit..Presimt iar ca voi intra in alt film..Deja mi-e rau..
Apoi am vizitat alte, si alte lumi..Care mai de care mai ciudate..Dupa care a venit explozia finala..Toate au ars complet, si s-au refacut din cenusa..Peisajul a redevenit ca la inceput..Eu eram la fel imbracat, si blocat in aceeasi pozitie, cu piciorul in aer..Un aer solid ca o roca, inca, si care ma tinea captiv..Apoi toate au redevenit normale, ca si cind cineva a actionat un buton..Piciorul meu si-a urmat traiectoria..Am reusit primul pas..Ce complicat a fost..

Monday, June 8, 2015

Miracol trecator

Ai fost adus pe lume fara sa ti se arate vreun plan, fara sa fii consultat, sau, macar intrebat..Era si destul de greu, ca nu erai un spirit ratacitor in cautare de corp..Ai aparut asa, intimplator..
Uneori ma mira ca realizez miracolul existentei mele..Sint..Vad, respir, traiesc intimplari..Caut sa imi explic lucruri..Inteleg ca exista mistere..Si continui sa exist incercind experiente care sa aduca o logica in mintea mea..Ma mai impiedic uneori de tot felul de probleme..Caut sa le inteleg natura, ca sa pot gasi o solutie, desi e atit de greu, uneori..
Uneori imi dau seama ca absolut totul e trecator, si ca iluziile noastre se vor sfirsi odata cu noi..Si ce sa facem? Sa constientizam tot, si sa suferim, sau sa uitam tot, si sa ne bucuram? Ce bine ar fi sa fie un raspuns simplu..
Iar timpul trece..Mai e ceva nisip ramas in clepsidra..Mai e ceva de facut, de trait, de amintit..De constientizat..Dupa care o sa se aseze praful timpului..Cind totul va fi devenit nimic..

Friday, June 5, 2015

Simtziri si ginduri

In viata conteaza cit de mult simti si cit de mult gindesti..Restul nu conteaza..Pentru ca nu conteaza..Multi se cred mari si tari ca au facut bani, averi, sau au relatii,  sau tot felul de reusite, titluri, etc..Rahat pansat..Praf in ochi..Apa in bocanci..Ze-ro..Nimic de nimic din nimic..
Imi place cum se pacalesc unii pe ei; ca si-au trait intens viata..Pe astia i-as intreba ce au inteles ei ca inseamna "intens"..Apoi altii se lauda ca au citit multe carti, ca au vazut multe filme..Asta e bine, asa, ca idee, dar nu spun cam cit au inteles din toate; si nu spun pentru ca atunci cind se exprima ii vezi cit sint de stingaci.. In fine, nu e treaba mea, si nu judec, zic asta ca ma irita unele comportamente ipocrite..Bee-ton..
Sa revenim..Ziceam ca e bine sa simtim, si sa gindim..Merge si sa gindim ce simtim..Sau sa simtim ce gindim..Sau sa gindim ce gindim, si sa simtim ce simtim:))..Ca daca gindim, simtim mai bine, si mai aplicat..Sau nu..Sau na..Iar daca simtim dam gindurilor mai multa umanitate..Sau..Chestia e cind gindurile si simtzirile sint legate intre ele ca zalele aceluiasi lantz..Adica gindim ce simtim ca gindim..Sau simtim ce gindim cind simtim..Sau invers..Si combinatziile astea pot fi luuungi..Ca gindim si simtim, apoi iar gindim la ce am simtit, ca apoi sa simtim ce am gindit, cind am gindit ce simtim..Na, chestiile se pot complica pina nu le mai intelegi..Totul e sa nu complicam inutil, si sa pastram totul clar, si cit se poate de simplu..Si direct..
Cum ziceam..In viata conteaza cit de mult simtim si gindim..Si cita fericire aducem..Noua, si celorlalti..

Energii in actiune

Ce a fost e ce am crezut ca putem anticipa..Pentru ca s-a intimplat intr-un anume fel, pe care l-am asociat cu destinul..Si toate s-au desfasurat in felul lor..Iar noi am ramas, inca, in dubiu, intr-o incercare de a intelege, cum putem, logicile toate..
Trecerile noastre sint felurile noastre de a merge printre toate..Am cautat aici, am gasit dincolo, am privit ceva, am actionat intr-un fel la altceva ce ni-a aparut, si ni s-a parut interesant de urmat..Am cautat tot timpul variante posibile de drumuri..Am continuat sa visam, asa ca si cind am fi uitat tot, si sa descoperim tot ce e, sau ar putea fi nou..
Ce ne da energie e constiintza ca, dincolo de ce ne e accesibil sint atitea universuri, in care si noi am putea fi, altfel..Altzi noi, cu alte variante de destine posibile..Care au sarit peste spatii, si timpuri, si care, doar acolo isi pot arata masura fiintzei proprii..Hahaha, vremurile astea imbecil-balcize nu ne merita..Tre'sa le aratam cine sintem, noi, toti, cu bune, si rele..E prea multa mizerie..Iar noi sintem cu mult deasupra, nu?

Thursday, June 4, 2015

Eul constient

Cum zicea filosoful, mmm, i-am uitat numele, zicea ca, citez: "viata e o chestie"..Si aici ii dam perfecta dreptate (chiar, poate fi o dreptate perfecta in lumea asta? si daca, sa zicem ca ar fi, cum putem sa i-o dam asa, perfecta, altcuiva? adica e ca si cum noi am avea-o, si cu o infinita generozitate chiar i-am da-o, neasteptind nimic in schimb de la el; e ca si cum am sugera printre rinduri ca, facind acest gest simplu, noi am fi cei aproape de perfectiune; si asta ar putea continua extinzind pe toate dimensiunile omenesti, laudindu-ne de fapt pe noi, hahaha, ce dileala..acuma, discutind asa, in general, parca sesizam ca nu exista limite, si ca putem continua la nesfirsit, pe absolut orice directie, tema, etc..dar sa inchidem paranteza si sa revenim. Quijote, de la tine am luat metoda asta cu parantezele, ca sa intro-bag o mica analiza atashata:))..
Asa..Buuun, sa revenim..Viata e o chestie a noastra..Adica ne apartine in totalitate..Facem ce vrem cu ea..Bine, functie si de mediu, societate, valori, principii, etc..Daca vrem sa o umplem cu timpenii, o umplem, daca vrem sa meditam, meditam, daca vrem sa invatam tot felul de chestii, invatam..Fiecare e absolut liber sa si-o traiasca in absolut orice mod considera..Acuma, daca o sa regrete, sau nu, asta e alta discutie..
Cred ca cel mai important e sa te cunosti tu pe tine, si sa pastrezi contactul asta al tau cu tine, tot timpul..Sa iti traiesti tu viata, adica sa cauti sa intelegi ce ti s-a intimplat, de ce, cum, sa analizezi corect si fiinta ta, dar si pe celelalte..Cind eram mai tinar aveam multe intrebari la care nu puteam gasi raspunsuri, si nimeni nu ma ajuta sa le gasesc..Si atunci am zis ca cel mai bine e sa-mi las intrebarile in subconstient, si poate viata imi va sugera raspunsurile..Asta in timp ce-mi traiam viata, in timp ce invatam sa ma adaptez la toate incercarile, si provocarile ei..Iar in pauzele dintre acte invatam sa caut sa-mi provoc eu mici fericiri, care sa imi incarce bateriile cu energie pozitiva..
Idealul e in echilibru..Adica sa ramii in zona aceea mentala in care poti sa-ti controlezi fiinta, chiar daca trairile determinate de mediu, de ceilalti, adica, mai sar calul..Pentru ca tu esti soferul, si tu conduci fiintza ta prin viata, si de asta trebuie sa fii responsabil cind iei deciziile, care decizii te vor influentza, mai mult sau mai putin, mai tirziu..Dar micile fericiri sint foarte importante..E un talent sa le descoperi, si sa le traiesti asa cum merita..Si cum meritzi..

Depasiri

Lumile se rasucesc imprejurul unor axe schimbatoare..Apoi se translateaza de-a lungul lor, ca sa se rasuceasca iar, si iar..Iar tu incerci sa te adaptezi imprejur..Simplu, si imediat..
Oamenii au ramas la fel..Privirile lor trec prin tine la fel..Ai ramas aceeasi varianta a destinului, pe care inca incearca sa o inteleaga..Te asediaza cu cuvinte care cauta sa te blocheze intre punctele lor limitate de vedere..Vor sa te transforme in ce pot sa inteleaga..Fiintza tzinta a unor sentimente pe care ei le considera suficient de profunde cit sa le asigure eliberarea de constringerile unei societati nedrepte..Iar tu devii, fara voie, tot ce si-au dorit ei, si, prin tine, isi elibereaza toate frustrarile..Devii un simbol a ceva ce nu ai stiut, ca sa-i ajutzi sa se simta doar ei, impreuna, si sa-si spuna, public, ce nu au avut curajul sa-si spuna..
Adica, tu, vei fi, in curajul tau, simbolul frustrarilor lor..Nimic mai mult..
E aiuritor, pe cit e de sinistru, tot..Timpul se amesteca cu spatiul, si totul redevine o varianta de destin stiuta, sau nesuficient demonstrata..Totul se amesteca cu cele ce au fost, ca sa redevina forme ce sa se conformeze fondurilor..Iar noi revenim la spatzii care se trec, inca, printre timpurile anticipate..Pentru ca ne trecem iar printre aceleasi nestiuturi..Sintem aceiasi care isi asuma versiunile fiintzelor care evolueaza, inca..
Mai vedem, inca..Si asta ne da determinarile posibile..Pentru ca mai putem privi reflexiile din oglinzile fiintzelor care am fost, cindva..
Variantele din noi ne ramin, inca, posibile..Si asta ne arata ca inca, mai sintem asa cum am visat..
Nu am stiut nimic, inainte..Acum sint ce am reusit sa fiu, dupa ce am incercat sa depasesc tot..

Superficialitate si prostie

Toti vor sa comunice..Vor sa-si spuna ideile in felul lor subiectiv, si vor ca tu doar sa asculti..Fie ca sint oameni, sau lumi din tine..Toti isi impun, de fapt, ce spun, intr-un monolog la care esti un simplu spectator.. Toti vor sa fie, de fapt, dominatori..Iar tu un obedient, in ceea ce toti considera a fi, comunicare..In fine..Poate ca evolutia sociala va schimba ceva si in ideea de comunicare..
Se spune ca exista o comunicare non-verbala, adica cea a imaginii..A imaginii tale, a felului in care arati..Pentru ca socialul e foarte dur in a te judeca dupa aparentze..De asta m-am tuns zero, m-am barbierit, si am facut dush..Ca sa dau imaginea sociala de "curat", si cu un self esteem destul de mare..Asta chiar daca in realitate sint timid, si introvertit..
E adevarat ca nu poti iesi in societate chiar oricum; pentru ca nu poti sa apari cu o imagine de aurolac prost, ca e, evident sub demnitatea ta..Dar nici sa fii chiar atit de atent la detalii cum sint femeile, pentru ca risti sa iti creezi o imagine falsa..
Sa o luam metodic..Nu te poti epila perfect; te tunzi..Nu te pictezi pe fatza..Nu te imbraci perfect, si nu ai cele mai corecte atitudini..Nu spui tuturor ce vor sa auda..Si nu faci exact ce toti asteapta de la tine, pentru ca esti totusi om, si nu un  robot..
Cred ca un barbat e un barbat prin ce e, oricite i s-ar putea reprosa..Si o femeie, la fel..Sintem oameni, cu defecte..Ce mi se pare, totusi, de neacceptat e prostia..Aici cred ca nu avem scuze..Chiar daca aparentzele domina..Sigur, nu confundam prostia cu naivitatea..

Monday, June 1, 2015

Explorari transcrise

Ca sa scrii trebuie sa te eliberezi de toate conexiunile, sa te interiorizezi, si sa-ti activezi imaginatia, sa incepi sa-ti construiesti imaginile mentale..
Lumile se aduna din detaliile disparate..Cind li se stabilizeaza formele poti sa incepi sa te misti relativ sigur printre ele, sa le admiri, sa te relaxezi bine inainte de pregatirile pentru adevarata explorare..Iti pregatesti bine tehnica, mai faci citeva miscari pentru incalzire, si pornesti scufundarea printre profunzimi..Aici iti faci adevarata constructie; la inceput combini ideile intr-un mic plan de baza, si apoi imbraci totul in cuvinte.. Dupa care ambalezi textul, si iesi cu el la suprafata..Il mai corectezi, si gata..
Bine, doar scriitorii profesionisti sint adevaratii artisti, pentru ca ei stiu, si au multe experiente..Eu scriu ca sa experimentez cit mai mult cu ce, si cit pot sa-mi imaginez..Ma gindesc sa incep sa folosesc ceva mai mult dinamism si fantezie..Sa videm..Daca as avea timp si energie as putea sa elaborez mai mult, ca sa iasa ceva mai interesant..In fine, asta e..