Cercurile fericirilor se rotesc in straturi paralele, asa ca stelele, noaptea, in jurul unui punct fix numit Steaua Polara..Polar, adica punct, punctual, o origine posibila pentru ca e stabila..Un punct reper pentru tot ce e imprejur atit de schimbator..[Definitie cumva matematizata]..
Cerul noptii e un spectacol cosmic..Te uiti la el cu uimire, si iti aduci aminte de copilarie, cind credeai ca poti sa prinzi acele lumini cu degetele, daca te ridici pe virfuri..Erau beculete, ca in pomul de craciun, pe care cineva le aranjase acolo, cu o mare atentie, ca sa fie frumos, totul..Si tu erai mindru ca totul fusese pentru tine, le aratai cu degetul, si le spuneai povesti despre viata ta, despre oameni, intimplari..Si sperai ca ele vor intelege tot, si iti vor arata mici semne de lumina, care chiar veneau, in unele licariri..
Bine, timpul a trecut, si ai aflat ca stelele sint sori indepartati care s-au format dupa regulile universului, si emit lumina, adica fotoni pentru ca in interiorul lor se petrec fenomene de fuziune atomica Hidrogen-Heliu, iar temperaturile lor interne sint de milioane de grade..Si sint uriase, si evolueaza pina dispar, dupa miliarde de ani..Si totusi..
Dupa tot timpul asta, si atitea informatii, parca misterul ramine..Iti vine sa te intorci la copilarie dupa ce ti-ai propus sa uiti tot..Si sa privesti cerul cu naivitatea de atunci, cind luminile semanau cu beculete pe care puteai sa le atingi, daca te ridicai pe virfuri..
No comments:
Post a Comment