Povestile curg infinite, ca venind din toate infiniturile nestiute..Ca sa ne arate cit de multe, atit de mult, am dorit..Ne povestesc variante de noi, din noi..
Tu, daca m-ai cunoaste, ce mi-ai spune? Si eu cit as intelege, din tot? Cum mi-ai descrie viata, asa ca sa o pot pune in paralel, cu a mea? Cit din tine s-ar regasi in mine?
Toate sint compozitii din ce e in noi..Lumile ni se construiesc in variante..Am in mine si reflexii ale altora.. Ma construiesc, continuu, ca si tine, din ce au ramas, din ceilalti..Vedem, visam, si ne reincarnam in fiintele pe care le-am dori..Ca sa putem sa pasim inainte..Si sa putem intelege ca, din tot ce am a fost a ramas omul care a inteles cite ceva din variantele pe care lumea ni le-a deschis..
Sint, pentru ca am ramas, inca..Si tu poti intelege asta..
No comments:
Post a Comment