Drumurile se schimba..Si fiintele se transforma..Se amesteca toate..Si ochi, priviri, trecuturi, printre toate peisajele dimprejur..
Am uitat..Spatiile s-au legat..Urmele se alatura pasilor unor umbre..Pare ca calca pe ce s-a intimplat demult..Am ramas ultimii care sa-si mai contempleze privirile..
Sint in originea lumilor..Stau ca un sfinx uitat de timp, si istorie..Singur, si uitat de toti..Sters din memorie complet..Mai simt frica ce mi-a venit de dincolo, din teritoriile reci si intunecate..
Am uitat cine am fost..Inca ma doare indiferentza asta care mi-a venit de peste tot..Toti mi-au indus atitea..
Am ramas la fel de singur..E frig imprejur..Am inceput sa tremur..Mi-e frica de tot si de toti, iar..
Am incercat sa ma agatz de inimile trecuturilor..A fost totul atit de alunecos, si trist..Mi-a fost totul atit de strain, si ciudat, sa plutesc iar intre necunoscuturi..
Drumurile ne acopera..Sintem fiintele singularitatilor, cele care ni s-au intimplat, si pe care le-am asumat asa cum au fost..Lumea e o varianta a intimplarilor posibile..Sintem ce am crezut ca am fi putut fi..Sau am ramas ce a ramas din ce am crezut..
Mi-e liniste..De dupa orizont apar primele raze..O noua zi vine sa ne completeze destinul..Se simt in aer primele vibratii ale unor noi inceputuri..
Şi, ah, pădurile!
ReplyDeleteCaut poienile în care mi-ai zâmbit…
În luminişul lin ca ploaia caldă,
caut o floare de măceş anume
sub care-ndurerat m-ai sărutat…
Caut stejarii tineri şi nebuni
prin care curge cerul la fel ca altădată
şi sapă-n noi izvoare…
Mă pierd printre alunii fermecati
ce-ascund pe ramuri dulcile ispite
de care încă nu ne-am bucurat…
Trezită-n gândul zilei
la ce-aş putea râvni ?
Sunt gata să trec vămile de verde
ce ne-au unit şi-apoi ne-au spulberat….
Iar de voi ridica lumina
un pic mai sus de cer,
îţi voi vedea privirea
şi , ah, pădurile în care
ne mai visăm din când în când
Visând…
Ah, pădurile!, Doina Rândunica Anton
P.S: Nebunul care se rotea(zbenguia) in jurul Sfinxului a trecut la avansati. Bucura-te.
p.s. Him - Join me?
A avansat datorita padurilor?:))
ReplyDeleteNu, datorita pasilor lui a avansat:)))! Padurile -amintirile si experientele lui- l-au insotit doar..
ReplyDelete