Orasul starilor

Orasul e la fel. E stabil, ca sa-mi dea incredere in amintiri. Ma rog, nu mai conteaza amintirile, ca daca-s prea multe ma trag inapoi. Desi, de multe ori e asa de bine acolo, in spatiul si timpul ala. Bine, sa fie chestiile bune, ca alea nasoale nu mai vreau sa mi le amintesc, ca au durut ceva. Acum e bine, ca am trecut de multe magarii scoase in fatza de viatza asta primita cadou. Daaa. Uite o cladire noua. Inca una. Le vad din unghiuri diferite, cum trece busul pe linga ele. Sint frumoase, dar au ceva nefiresc de nou in ele, fata de orasul vechi, din amintiri. Progaramatorii au vrut sa-mi faca surprize. De fapt cred ca a fost tipa dragutza cu biroul linga geam. Oare cum o cheama? Data viitoare cind vin sa-mi programez visul urmator o sa incerc o conversatie cu ea. Data asta stau in visul asta. A, ce tare, sint constient ca e un vis, acuma mi-am dat seama. Poate pentru ca e programat, nu e natural. E indus artificial. E bine, scaunul din bus e comod, orasul e relativ frumos. Orasul starilor, asa cum ii spuneam mai demult, pentru ca toate locurile aveau stari atasate de ele; cind eram acolo traiam starea aia, data de situatie, de fapt de un anume context, din trecut. Asa aveam salvate amintirile. Ma rog, multe dintre ele, ca altele se mai legau si de cite altceva, dar cele mari, importante erau in locuri. Aici e ceva, acolo e altceva, dincolo e altceva. De fapt e greu de definit exact coordonatele locului, e o suprafatza, cu peisajul inconjurator, in care oamenii, masinile, sint ca niste constructii grafice simplificate, miscatoare, si colorate. Da, probabil ca senzatiile provocate de locuri sint ca cele provocate la unii de muzica, la altii de mincaruri, mirosuri, gusturi, etc. Si eu am amintiri de astea, dar mici-mici, si putine-putine. Cred. Nu-s sigur, hahaha, ca nu m-am investigat riguros. Am zis ca las asta cind ma apuc sa-mi scriu me-moriile. Peste vreo 1000 de ani. Pina atunci nu ma mai gindesc la nava, spatziu, inginerie, monotonie, ca am de trait drumul prin oras cu busul, intr-un nou vis. Vad o alta cladire noua. Da, si amintirile se pot imbunanatatzi. De fapt nu, ca cele originale ramin la fel, cumva, doar astea din vis au noutatzi. Busul scoate un zgomot de motor vechi, si usile se deschid si inchid cu zgomot de izbituri. Ca na, e vis-amintire, tre'sa semene cu ce a fost, nu era sa ma puna intr-un bus spatzial, sau in vreun tramvai sub-marinic. In fine, lumea a calma, asta e frumos noaptea, ca toti au alte preocupari, si nu se mai holbeaza insistent la tine. Simt o usoara miscare in stinga. Vad cu coada ochiului o du-duie care ma observa. O fi stalkeritza care ma injura? Aia care se lupta cu realitatile ei, in care e plin de dusmani invizibili? Sau e gagica care mi-a declarat amor incognito (adica e, da nu se vede, ca e pierdut printre alte amoruri)? Sau e una din fostele mele amoruri reale? Desi, sincer, nu pot sa zic ca am iubit la nebunie o tipa anume. Ca ma plictiseau de ma urcam pe-peretzi, na, daca-s dificil, asta e. Adica e reciproc, ca si ele erau dificile pentru mine, ca n-am putut sa le intzeleg de ce gindesc, sau simt intr-un anume fel. Care uneori era ciudat, nene. Ma rog, multa lume e ciudata, n-ai ce sa critici aici, ca na, e prostie la maxim, peste tot. Si netratabila, ca omul nu mai invatza, de la virsta, merge pe ce a acumulat. Nu poti sa-i re-construiesti, daca ei asa au fost invatati, sau asa le place sa gindeasca, sau sa simta. Doar cei cu educatie mai au access la unele valori, si ii simti ca-s mai umani, si intelegatori. Restul is robotizatzi, n-ai ce sa mai comunici cu ei altceva decit au ei in cap. Deci ciuciu discutzii inteligente. Asta e, asta e, mai ai si probleme in viatza, multe dintre ele facute de altzii. Dar sa nu ne gindim la ele, ca, daca sintem inteligentzi, si cam nefericitzi (normal, in lumea asta), avem tendintza sa dam in obsesii. Asa ca, sa ne uitam pe geamul busului, la duduia de linga mine, sa cintam in cintec vesel, in minte. Ca sa nu creada lumea ca am luat-o razna. Dar e visul meu, pina la urma, am voie sa fac ce vreau. Ia sa incep o conversatie cu tipa asta. Imi fac curaj, poate iese ceva bun de o noua amintire.